Când pietrele vorbesc. În curtea Spitalului “Broaște”, o clădire veche spune povestea uneia dintre cele mai bogate familii a orașului

Carmen Dumitrescu
Fiind un oraș tânăr, Alexandria nu și-a asumat încă propria istorie. Oamenii care locuiesc aici nu știu să-și respecte trecutul în mod instinctiv și să-i dea importanța cuvenită, căci din trecut ni se prefigurează viitorul. De aceea, la o privire mai atentă, ochiul curios poate să descopere o serie de clădiri vechi, aflate de cele mai multe ori în proprietatea statului, care ascund între zidurile lor povești de viață deosebite. Este adevărat, documentele sunt puține și, în general, nu acoperă în integralitate frumusețea istoriei locurilor în cauză, dar dacă lipim piesele de puzzle așa cum trebuie, începem să aflăm amănunte despre un trecut cel puțin interesant. De pildă, o vizită la Spitalul “Broaște” ne va pune în fața unei clădiri extrem de frumoase și vechi, cu aspect de conac boieresc. În fața ei este situată celebra făntână cu broaște sculptate, întregul ansamblu fiind cel puțin captivant din punct de vedere estetic și arhitectural. Casa are niște dimensiuni considerabile și de afară pare a fi neutilizată. Doar la unul dintre geamuri, chipul unei bătrâne privește pierdut către Secția de Oncologie a Spitalului Județean. Liniștea nu face altceva decât să accesorizeze perfect atmosfera, iar dacă asculți atent, zidurile par să spună o poveste. De aici și până la descoperirea istoriei conacului nu este decât un pas. Iar rezultatul poate fi spectaculos, dacă ne gândim că proprietarii fostului conac boieresc au fost unii dintre cei mai bogați alexăndreni care au locuit vreodată pe aceste meleaguri. Iar locurile pe care ei le-au îngrijit și le-au valorificat continuă să reprezinte ceva în prezentul fiecăruia dintre noi…
E un timp pentru toate sub soare…
Povestea familiei Brătescu începe pe la 1900. Din documentele vremii nu se pot extrage prea multe informații relevante despre arborele genealogic al celor care chiar au făcut afaceri de succes la Alexandria. Știm doar că în luna decembrie a anului 1940, Matilda Teodor Brătescu trecea în proprietatea Mariei Andrei Brătescu terenul pe care s-a construit conacul boieresc despre care vorbim. Textul legal este savuros și merită citit cu atenție, poate doar de dragul parfumului unei epoci apuse: “Matilda Teodor Brătescu, vând de veci și în deplină proprietate doamnei Maria Andrei Brătescu un loc viran de casă, situat în orașul Alexandria, în lungime de 70 de metri, lat de 53 de metri, de suprafață totală de 3.710 metri pătrați. Acest teren se învecinește cu următoarele proprietăți: la Răsărit cu Iordan și Oița Dumitrescu, la Apus cu Traian Tincoff, la Miază-Zi cu Ion Turescu și la Miază-Noapte cu Bulevardul Biruinții Legionare (Fosta Regală). Prețul acestei vânzări este de 75.000, sumă pe care am primit-o integral, cumpărătoarea intrând imediat în stăpânire”. La acea vreme, mai precis prin anul 1934, Andrei Brătescu era proprietarul celei mai mari mori din Alexandria, în contextul în care pe atunci, la nivelul orașului existau numai trei afaceri în domeniul panificației. Se pare că Andrei Brătescu avea un frate care se ocupa tot cu o afacere în domeniul morăritului, însă moara acestuia era considerabil mai mică decât a lui Andrei. Potrivit muzeografului Claudiu Olaru, care a studiat documentele vremii, “moara lui Andrei Brătescu se afla lângă linia de cale ferată și era foarte impunătoare, ba chiar luxoasă la interior. Potrivit detaliilor despre localizarea sa, am putea trage concluzia că acolo se află acum fabrica Germino, pe locul fostei mori Brătescu. La momentul acela, potrivit istoricilor, industria morăritului era cea mai de seamă industrie din Alexandria.”
Darul lui Andrei Brătescu către fiul său: un spital
Fostul conac boieresc, aflat acum în incinta Spitalului “Broaște” a fost construit de industriașul Andrei Brătescu în anul1944, cu destinație de casă particulară. Ulterior, destinația acestuia a fost aceea de spital, construcția fiind dedicată fiului industriașului. Dacă lipim piesele puzzle-ului, putem concluziona noi, fără a avea pretenția unei intuiții exacte, că fiul lui Andrei Brătescu a studiat medicina, iar tatăl său a decis să-i ofere în dar un loc în care să-și poată exercita profesia. În jurul anilor ’50, casa a fost naționalizată și a devenit secție de chirurgie a Spitalului Orășenesc Alexandria, iar zece ani mai târziu, clădirea devine secție de tratare a bolilor cronice.
O istorie nerecunoscută
În acest moment, clădirea cu pricina nu este declarată monument istoric. În aceeași situație se află și fântâna cu broaște sculptate, în cazul căreia, potrivit directorului direcției culturale a județului, Constantin Țânțariu, s-a încercat o clasare ca monument istoric, dar din motive independente de voința locală, nu s-a reușit. În acest moment, la Consiliul Județean Teleorman se află un dosar întreg legat de situația juridică a respectivului spațiu. Din dosarul cu pricina, am aflat că fiul industriașului Andrei Brătescu a decedat pe 24 iunie 2001 la București, iar surorii acestuia, Florica Brătescu, domiciliată în Elveția, i-a revenit întreaga masă succesorală. Procesele care au urmat sunt mai puțin importante. Ceea ce contează pentru noi este faptul că istoria respiră în multe dintre clădirile Alexandriei, iar noi trecem pe lângă ele fără a bănui nimic și fără a fi interesați să descoperim un trecut frumos și înfloritor al unui oraș pe care pretindem că-l iubim…