Carmen Dumitrescu
Potrivit unei opinii generale, nu poţi fi un bun politician dacă nu eşti şi un bun orator. Cu toate astea, în ultimii ani, numărul politicienilor de renume care n-au auzit de coerenţă în exprimare este într-o creştere alarmantă, asta spunând ceva despre o ţară în care numai 10% dintre absolvenţii de liceu mai ştiu să scrie şi să citească la un nivel acceptabil. Alin Bucur este, însă, cel mai interesant exponent al acestei categorii, pentru că politicianul are nişte dificultăţi serioase de exprimare, cu mult mai accentuate decât alţii, fiind o adevărată plăcere să-l asculţi încercând să lege două fraze logice. E drept că nu-i iese niciodată, dar e de apreciat faptul că încearcă. Partea cu adevărat proastă e aceea că personajul politic nu are toleranţă la critică, astfel că atunci când i se atrage atenţia asupra faptului că abia vorbeşte, nu se înscrie la nişte cursuri de specialitate, ci închide uşa ermetic şi direct în nasul celui care şi-a permis să-i spună, prieteneşte, că nu poţi face politică dacă nu ai vorbele la tine. Banii, în cazul lui Bucur, par să spele majoritatea lacunelor de exprimare şi comportament, astfel că preferă să dea puţine declaraţii, dar să facă acţiuni caritabile sau să plătească purtători de vorbe, care să canalizeze atenţia opiniei publice către el. A încercat… cât a putut… să dea şi el un interviu unui cotidian central într-un moment din trecutul recent şi, chiar şi atunci, n-a avut abilitatea necesară de a se documenta în prealabil cu privire la numele partidului pe care îl reprezintă în Parlament. Că s-a făcut sau nu de râs, asta numai Bucur o poate spune, percepţia fiind adeseori subiectivă şi dacă n-ai suficientă mobilă la mansardă e posibil să crezi că apariţia într-un ziar central e un merit incontestabil în sine. Pentru teleormănenii pe care îi reprezintă în Parlament nu avem de unde să ştim ce face, atâta timp cât personajul nu se poate exprima în cuvinte. Faptele nu vorbesc întotdeauna de la sine şi, dacă ar fi să ne ghidăm după singurul fapt care ar fi putut vorbi în locul lui, atunci Bucur pare să fie un trădător. De partid… Ceea ce nu e chiar atât de grav în România prezentului, pentru că toţi o fac. În plus, PP-DD nu putea fi decât o rampă de lansare pentru cineva pe care nu şi l-ar fi asumat niciun alt partid. În timpul liber, Bucur se joacă…. Îi plac jocurile de noroc şi admite, atunci când este întrebat, că are pasiuni distructive, pe care şi le asumă deschis. E singura dovadă reală de onestitate pe care acest politician al nimănui a reuşit să o demonstreze într-un judeţ în care tot mai multe marionete practică politica necuvintelor…
