Viață de calvar! O familie din Turnu Măgurele locuiește în casa din cimitir, fără curent electric!

Monica Vasilescu

Viața de cimitir nu este, așa cum ar fi idealul, doar o comedie despre existența plină de optimism, pe care și-a pus marca actrița Rodica Popescu Bitănescu. Nu. Este tragedia lui Mihăiță, un băiețel de numai șapte ani, care își trăiește, la propriu, rolul dramatic într-un destin amanetat. Alături de familia sa, mama, tata, sora și fratele, tânărul, elev în clasa a doua, locuiește, mănâncă și se joacă aproape de morminte. Cei cinci stau laolaltă cu morții, acolo unde și-au făcut un cămin în toată regula. Ei nu cerşesc, sunt politicoşi, dar îi privesc pe oamenii din jur cu tristețe în ochi.

Povestea reală nu-și duce șirul într-un sat izolat de lume, ci într-un cimitir din municipiul Turnu Măgurele, într-o locuință dărăpănată. Pentru familia Rece, oameni atât de săraci încât nimic nu li se pare macabru, a devenit normalitate să aibă în fața ochilor, în fiecare clipă a vieții, numai morminte. Ceea ce șochează este faptul că, de ani de zile, aceștia trăiesc în beznă. Nu au curent electric și nici șanse să vadă casa luminată curând. De televizor sau calculator nici nu poate fi vorba.

”A fost o babă aici, a fost cam bolnavă și am intrat noi în locul ei, că nu aveam casă. Am fost îngrijitori și am rămas aici. Nu avem lumină, stăm la lumânare. Am vorbit cu domnul Mohanu (n.r.: fostul primar al municipiului Turnu Măgurele) să ne bage lumină, dar dacă a plecat… cu noul primar nu am vorbit. Nu lucrează nimeni din familie, mai facem câte ceva prin grădină. Avem doar socialul. Mai vine lumea cu împărțit la sărbători mari”, ne-a povestit Rece Ionel, capul familiei care se gospodărește în cimitir. În locuința înconjurată de stâlpi funerari și de cruci, își duc veacul cinci persoane al căror singur venit lunar este ajutorul social, de nici 200 de lei. Fata cea mare, Doina, a terminat școala profesională, a devenit confecționer textile, dar nu-și găsește un loc de muncă. În aceeași situație este și fratele mijlociu, absolvent de liceu agricol. Mama copiilor este și ea în imposibilitatea de a munci în schimbul unui salariu, fiind bolnavă, iar tatăl, o mână de om, se descurcă așa cum poate, muncind pe unde apucă. În lipsa unor locuri de muncă, familia are ca principali parteneri în lupta cu sărăcia câteva găini. Câte un ou de la păsări, câte o pomană de la rudele celor care au decedat ori câte o pâine atunci când iau ajutorul de la stat, în acest fel își duc zilele membrii familiei Rece, neavând perspective de mai bine.

”Aș fi vrut să mă uit și eu la un desen, la un film, la televizor”

Cel mai afectat de situație este mezinul, cursant în învățământul primar la Liceul Teoretic ”Marin Preda”, Turnu Măgurele. Deși pare resemnat cu viaţa de coşmar pe care o duce, copilul speră ca într-o zi să-și depășească și el condiția, să nu mai fie marginalizat de societate. ”Am calificativul foarte bine. Merg pe jos la școală, dar drumul nu mi se pare lung”, afirmă Mihăiță și fuge să aducă diploma de confirmare. Se rușinează că nu are haine de schimb. La joacă, acolo unde l-am găsit, micuțul era îmbrăcat în uniforma școlară și pentru asta a dat o explicație uluitoare: că o mai poartă o perioadă, chiar și în timpul liber, pentru că o să-i rămână mică. Se joacă printre cruci şi cavouri, fără să conștientizeze pericolele. Întrebat dacă îi este frică, cel mic spune cu tărie că nu se teme că se va îmbolnăvi și nici nu crede în tot ce se spune despre spirite. Mai degrabă, se sperie de oameni și este necăjit că nu se înțelege cu cei de vârsta lui, care îi sunt colegi. ”Nu prea mă înțeleg bine cu colegii. Mă privesc altfel, dar eu nu-i bag în seamă. Nu am niciun prieten așa… mai bun”, a precizat, cu tristețe, Mihăiță.

Când vine vorba despre viitor, băiatul visează la lucruri pe care alții le consideră banalități: ”Mi-aș dori să trăiesc într-o altă casă, să am lumină, să am spațiu. Aș fi vrut să mă uit și eu la un desen, la un film, la televizor”.

Ce spun autorităţile despre situaţia familiei Rece

Primarul municipiului Turnu Măgurele, Dănuţ Cuclea, cunoaşte condiţiile în care vieţuiesc cei cinci şi felul în care au ajuns să depindă de mila comunităţii, dar, nu poate să facă lumină în casa din Cimitirul Evreiesc, deoarece locuinţa nu este proprietatea primăriei. „În urmă cu câteva luni, s-a făcut o anchetă acolo. Primăria nu poate interveni, pentru că acel imobil nu este al municipalităţii. Cultul evreiesc se ocupă… Noi nu putem solicita celor de la CEZ să pună curent electric acolo”, a declarat edilul-şef care, în timpul scurt de când este primar, nu a avut cum să ia seama tuturor aspectelor zonei.

De un alt spaţiu destinat familiei Rece nici nu poate fi vorba, deocamdată, mai spune primarul, pentru că administraţia publică pe care o conduce nu are locuinţe sociale. Dănuţ Cuclea a menţionat că va trimite în aceste zile pe cineva să analizeze datele problemei, urmând a găsi o soluţie în acest caz, pe care o va comunica ulterior.

Ca o concluzie, cineva spunea că unii oameni își merită soarta. Poate că, uneori, așa este. Însă, aceste persoane, sfioase și fără prea mari pretenții de la viață, se încadrează în categoria oamenilor cu priviri goale şi fac jocurile infame ale foamei. Iar copiii nu au nicio vină. Ei sunt oamenii de lângă noi, pe care, înainte să-i judecăm, ar trebui să-i privim.