Lupta pentru putere din divizia pedelistă a “noului PNL” devine deja ridicolă. Gestul de a da într-un om căzut nu e niciodată unul demn de apreciere iar Niţulescu, aşa temperamental cum e el, a fost genul de om care şi-a sprijinit apropiaţii. Evident, după ce dai omului o pâine de mâncat, albă sau neagră, roşie sau portocalie, el va uita şi te va mazili cu prima ocazie. Adevărata întrebare ce se ridică, în tot acest context este una în limba latină: “Qui prodest?”. Pentru Bitanu’ şi Niţulescu, întrebarea se traduce simplu: “Cui foloseşte ce faceţi voi acum?”. Că vouă, în niciun caz. Păi… în viitorul BPJ al noului PNL voi o să aveţi 9 scaune iar divizia liberală va avea 16 scaune. Poate că nu mai ştim noi matematică şi un 9 a ajuns să cântărească mai mult decât un 16, dar nu e oare evident că, de fapt, vă ţigăniţi ca la uşa cortului fără o miză reală? Dacă ajunge preşedinte de partid, Bitanu’ nu va muta munţii din loc, pentru că nu va avea puterea s-o facă iar dacă rămâne mare şef, aşa cum şi-a dorit întotdeauna, Niţulescu se va simţi ca un musafir la el acasă.
Situaţia cu adevărat ingrată e experimentată acum de vechiul PNL, căruia nu-i cade deloc bine la imagine ţigănia colegilor democrat-liberali. Şi, în timp ce în toată ţara, birourile judeţene ale noului PNL s-au constituit deja, ai noştri teleormăneni trebuie să aştepte. Până când? Păi până se vor ţigăni suficient Niţulescu cu Bitanu’. Şi trist e că între un om cu ogoliul lui Niţulescu şi unul cu ambiţia lui Bitanu’, rufele se spală mai greu, pentru că sunt mult mai îmbâcsite. Evident, unii stau pe margine. Scandalul le repugnă şi îi determină să judece doar, dintr-o poziţie obiectivă, cele două tipuri de atitudini. Ce e drept, faţă de Niţulescu oricine are acum un sentiment de compasiune. Pentru că e destul de greu să vezi cum un om căzut primeşte capete în gură cu nemiluita. Aşa că oricât de tare ar înjura el, mulţi înţeleg că starea lui psihică e determinată de decepţia de a vedea oameni pe care i-a ridicat din nimic, muşcându-l acum cu toată furia aplicabilă duşmanilor de moarte. Pe de altă parte, moralitatea nu-şi are locul în politică şi Niţulescu a nenorocit la rândul lui mulţi oameni. Aşa că balanţa s-ar înclina, pesemne, într-un sens corect. Problema rămâne, însă, una majoră pentru vechiul PNL. Un partid care a mizat întotdeauna pe regula decenţei în procesul spălării rufelor murdare, obligat acum să asiste la o răfuială publică, ce pare să nu se mai termine. Nu ştim cum le pică lui Almăjanu, lui Pîrvulescu, lui Popescu sau lui Drăghici lupta pentru putere a proaspeţilor colegi, dar cunoscându-le apetitul pentru scandal, credem că povestea le cam stă în gât. Aşa că nu ne-ar mira ca noul PNL din Teleorman să se construiască pe o tensiune destul de puternică, pe un butoi de pulbere care va exploda atunci când ne vom aştepta mai puţin.
Morala poveştii: aşa le trebuie! Şi lui Niţulescu, pentru că a uitat să fie om, şi lui Bitanu’, pentru că nu-şi mai vede limitele, şi noului PNL, pentru că n-a mers pe ideea unei construcţii solide, fundamentate pe onoare, coloană vertebrală şi prietenie.