Carmen Dumitrescu
Se cam clatină imperiul, nu-i așa? Te cam dor adevărurile spuse și transformate în glume de larg consum. Și nu mai poți nici măcar minți. Acum ești descoperit. Publicul îți vede toate ridurile, toate cariile și toate rănile. Și nu e niciodată plăcut să cazi de sus. Pentru că, de jos mai ai o șansă de a supraviețui, dar de prea sus e greu să te mai ridici vreodată.Totuși, a fost frumos, nu-i așa? Ai avut momentul tău de glorie… N-ai devenit tu Alexandru Ioan Cuza și cărțile de istorie te vor consemna ca pe individul sărac la minte din Teleorman care era cât pe ce să destrame România în anul 100 al unității sale. Dar a fost un urcuș spectaculos. Nici măcar noi, cei care te mai cunoșteam cât de cât, nu ne așteptam să devii cel mai detestat om din țară. Vezi ce paradox? Să vii din județul celui mai iubit dintre pământeni și să ajungi să fii cel mai urât dintre ei? Poate că toate astea n-au fost întâmplătoare. Județul se răzbună. Nu, nu oamenii pe care i-ai supus tu, de-a lungul vremii, cu daruri otrăvite. Ci spiritul acestui județ, din care au plecat Preda, Noica, Galaction, Stancu… Și știi de ce? Pentru că nu l-ai iubit nicio secundă. Pentru că nu ți-a fost niciodată milă de noi. Măcar atâta empatie ai fi putut și tu să arăți, când ne țineai piciorul pe grumaz și te rugam să te oprești o dată. Să ne lași să respirăm. Să ne lași cu Proinvestul tău. Cu Teldrumul tău. Cu amenințările tale. Cu mafia ta. Să ne lași pe noi, ăștia tineri, să schimbăm ceva. Să ne lași părinții în pace să gândească liber și să spună ce gândesc. Județul ăsta nu ți-a cerut decât un singur lucru: să-l lași să crească. Decât atât! Dar tu ai apăsat mai tare piciorul pe grumaz. Până când mulți n-am mai respirat și-am fost obligați să plecăm. Județul ăsta pe care l-ai făcut de râs în toată lumea te detestă mai mult decât oricine din țara asta. Și nu există sentiment mai urât decât acela de a fi detestat la tine acasă. Până acum, au tăcut, că le era frică. Dar când au aflat că vei plăti, știi tu ce au făcut teleormănenii? Au petrecut. Unii pe stradă, alții acasă. Dar toți au respirat ușurați. Chiar și oamenii din partidul tău… Să nu te amăgească postările lor solidare. Ei știu că s-a terminat cu tine.
Ce se va întâmpla fără tine? Probabil că o vreme lucrurile vor rămâne neschimbate. Dar județul ăsta, care te detestă, va ști pe viitor să se protejeze de oameni ca tine. Va ști că noi avem și pe altcineva decât pe Dragnea. Ne avem pe noi. Și, spre deosebire de tine și de cohorta ta de slugi, noi avem timp. Ne vom lua revanșa. Vom spăla numele județului din care au plecat Preda, Noica, Stancu, Galaction. Vom redeveni spirite libere. Lanțurile noastre s-au terminat, pe când ale tale abia încep. Mai e puțin și ar fi cazul să taci. Să nu mai dai lumii și alte motive să te deteste. Rămâi așa! Un mediocru din Teleorman ajuns prea repede prea sus și prea greșit. Măcar pleacă decent. Și te vom uita într-o bună zi. Tic – Tac(i), Baroane! S-a dus vremea ta!
