Monica Vasilescu
În Teleorman este polul sărăciei. Aici supraviețuiești doar dacă furi, cerșești, te afiliezi cu partidul zilei sau muncești de dimineața până seara pentru un venit nesatisfăcător (în ultima categorie se încadrează foarte puțini, că munca-i grea). Nu suntem în stare să veghem copiii abandonați, nici pacienții care pleacă din spitale mai bolnavi decât vin, nu mai vorbim de țiganii neintegrați nici cu buna voie, nici cu forța, deși încercările se fac de sute de ani.
Totuși, așa săraci cum suntem, deschidem ușa casei străinilor și îi așezăm la masa noastră care șchioapătă bine. Că așa e creștinește, desigur, ar putea spune un samaritean. Chiar dacă străinul este de altă religie, cu alte concepte și obișnuințe, Domnul lui nu poate propovădui decât valori și binețe din acest punct de vedere. Așa va primi Teleormanul imigranți. Cică trei cămine ale unităților școlare de la noi ar fi dispuse să găzduiască refugiați, nu știm dacă pe timp limitat sau pentru totdeauna. Asta depinde doar de ei.
Pe la Turnu Măgurele, Liceul Tehnologic “Sfântul Haralambie” şi Colegiul Tehnic “David Praporgescu”, iar la Roșiorii de Vede, Liceul Tehnologic “Emil Racoviţă” ar fi gata să cazeze câteva zeci de fugiți dintre cei care, avem noi impresia, îndeplinesc un obiectiv de politică externă prin generarea acestei crize umanitare.
Dar nu mai întrebăm de ce oamenii aia, în fuga lor de război, nu s-au refugiat în state apropiate de granițele lor, în țări cu aceeași religie, gândiri și principii. Nu e cazul. Că statul român nu prea e-n stare să se apere în faţa acestei invazii de proporții istorice. Iar Teleormanul nici atât.
În solidaritatea-i nemărginită, județul va fi gazda ideală pentru imigranți și nici nu vrem să ne gândim cum vor proceda autoritățile să le asigure întreținerea, educația, învăţarea limbii române, sănătatea, păstrarea culturii şi a obiceiurilor… Ah ! Uitasem ! Trăim în Teleorman, iar aici toate acestea sunt utopii…
