Copiii pleacă din Teleorman. Sunt scăderi de 20% ale numărului de copii de școală în Teleorman, Olt, Gorj și Hunedoara.
Motivele declinului demografic țin de condițiile de viață – părinți plecați la muncă în străinătate sau care deși sunt acasă nu încurajează frecventarea școlii. Mulți copii fac parte din familii numeroase care nu-și permit să-și trimită copiii la școală sau îi folosesc pentru munci domestice.
Scăderea continuă a populației şcolare a condus la restructurarea reţelei de învăţământ, astfel încât în perioada 2000-2020 numărul unităţilor educaţionale s-a redus la o treime (28,5%), arată INS în cercetarea „Tendințe sociale”, recent publicată. Potrivit Statisticii, tendinţa de reducere a numărului de şcoli s-a manifestat şi în învăţământul primar şi gimnazial, iar numărul unităților de învățământ primar și gimnazial a scăzut în anul 2020/2021 de peste trei ori.
Modificările legislative şi cele procedurale din învăţământ au fost, în ultimii 25 de ani, o prioritate permanentă a politicilor şi strategiilor din domeniul educaţiei. Modul de aplicare a acestora a fost însă diferit în timp şi s-a desfăşurat într-o succesiune de etape, arată INS într-o altă analiză.
Desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii (în anul 2009) a făcut imposibilă continuarea studiilor pentru un număr important de elevi care au absolvit clasa a VIII-a
Legea educaţiei, deşi vastă şi detaliată, nu reglementează toate aspectele sistemului educaţional. Volatilitatea sistemului a condus la neclarităţi şi/sau decalaje în aplicarea unor proceduri în ceea ce priveşte calitatea actului educaţional sau a managementului din unităţile de învăţământ.
Mai mult, desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii (în anul 2009) a făcut aproape imposibilă continuarea studiilor pentru un număr important de elevi care au absolvit clasa a VIII-a, în special din mediul rural, unde reţeaua liceelor este mult mai slab dezvoltată în comparaţie cu mediul urban. Fenomenul prezintă un deosebit impact în economia naţională, desfiinţarea programelor de învăţământ care vizau meseriile însemnând, pe termen lung, un deficit de forţă de muncă pentru un segment ocupaţional pe piaţa muncii, mai arată Statistica.
Calitatea unui sistem de educaţie trebuie să fie propagată pe piaţa forţei de muncă şi, mai departe, să se reflecte în gradul de dezvoltare a economiei naţionale şi a societăţii. „În ţara noastră, lipsa unui sistem de monitorizare funcţional în ceea ce priveşte relaţia dintre oferta educaţională şi cererea actuală şi de perspectivă a pieţei forţei de muncă a generat disfuncţii semnificative ale sistemului de educaţie: specializări limitate sau perimate, neglijarea formării de specialişti în anumite domenii (de interes) şi supraaglomerarea altora, subocuparea forţei de muncă etc”, mai arată analiza Statisticii.
