TelDrum face pe bolnavul închipuit de dragul profitului

Carmen Dumitrescu
În istoria judeţului Teleorman o singură firmă a demonstrat că ştie cum se ţine pe picioare un imperiu financiar, dar şi cum se hrăneşte o caracatiţă flămândă de partid, astfel încât toată lumea să se declare mulţumită la sfârşitul zilei. Vorbim, în mod cert, despre Teldrum, firma de suflet a baronului roşu de Teleorman, pusă pe picioare în anul 2002, când Dragnea era în primăvara ascensiunii sale politice. Practic, firma de drumuri a Consiliului Judeţean Teleorman, condusă la acea dată de baronul roşu, a fost privatizată şi cumpărată de Marian Fişcuci, colegul de liceu şi prietenul de suflet al lui Liviu Dragnea. Atunci, imediat după înfiinţare, firma care l-a transformat pe Dragnea în regele drumurilor şi căpitanul judeţului a câştigat numai în perioada 2003-2004 contracte de execuţie a drumurilor din Teleorman în valoare de 4,95 milioane euro. Timpul a trecut şi lucrurile mergeau din ce în ce mai bine pentru TelDrum, care începea să capete notorietate naţională, graţie celebrităţii lui Dragnea, deşi nici la acest moment nu poate fi făcută o legătură concretă între baronul roşu şi firma de asfaltări. Gurile rele spun că la momentul înfiinţării, Dragnea a avut pe lângă el jurişti de mare calibru, care au întocmit actele în aşa fel încât nimeni să nu-i poată reproşa vreodată legătura directă cu una dintre cele mai profitabile afaceri din Teleorman. După ce baronul a ajuns vicepremier şi faima sa a crescut proporţional cu importanţa naţională dobândită, Teldrum a început să câştige şi contracte în afara Teleormanului. Era firesc, până la urmă, ca gloria să tragă după ea şi banii. Ca atare, cei din Olt, Satu Mare, Dâmboviţa, Craiova şi Constanţa au fost primii, după Teleorman, care au putut beneficia de serviciile ireproşabile ale Teldrumului. Ulterior, tentaculele s-au extins, ceea ce ar fi trebuit să se reflecte în cifra de afaceri a firmei şi, evident, în bunăstarea angajaţilor. Potrivit datelor transmise Registrului Comerţului, însă, situaţia TelDrum nu pare a fi deloc pe roze. Deşi profitul continuă să fie semnificativ, numărul angajaţilor, dar şi cifra de afaceri a firmei de asfaltări e în continuă scădere.
Pitiş e prea ocupat ca să dea explicaţii
Ca orice manager de firmă-căpuşă care se respectă, Petre Pitiş nu răspunde oricui la telefon. Şi nici nu e interesat să dea explicaţii cu privire la modul în care funcţionează firma, fiind de negăsit chiar şi la sediul societăţii, ocupat probabil cu activitatea managerială asiduă care să împiedice înfăptuirea unor noi disponibilizări. Despre problemele pe care le înfruntă Teldrum se tot aude de mai bine de un an, dar până acum n-a fost nimic foarte clar, conducerea societăţii preferând să ţină gunoiul sub preş, probabil din raţiuni de marketing. Totuşi, nu ne despart mai mult de şase luni de când o parte a angajaţilor Teldrum primeau preavize cu următorul conţinut: “ Această măsură se impune din cauza situaţiei economice determinată de criza financiară, pierderea contractelor, sistarea unor lucrări, scăderea vânzărilor, urmând să fiţi concediat pentru motive ce nu ţin de persoana dumneavoastră”. Foarte ciudat, am zice noi, să motivezi disponibilizările printr-o criză a contractelor, atâta vreme cât este binecunoscut faptul că Teldrum încheie contracte peste contracte, atât în Teleorman, cât şi în alte judeţe din ţară. Deşi am fi vrut să ştim cum justifică Petre Pitiş scăderea numărului de angajaţi şi a cifrei de afaceri a Teldrum, în contextul în care firma are activitate, n-am reuşit să-l găsim pe omul de afaceri, care pare a nu avea deloc presa la suflet. Pe de o parte, are şi el dreptatea lui, căci având în vedere că şi DNA-ul e cu ochii pe contracte, e mai bine să-ţi speli rufele murdare în intimitatea propriului birou şi să nu dai prea multe explicaţii curioşilor.
Nicoleta Pene, o poveste despre şefie, merţane şi succes
Chiar dacă era nevoit să treacă la disponibilizări din cauza pierderii unor contracte, Petre Pitiş n-a ezitat, însă, în a face o achiziţie de zile mari pentru compania de asfaltări. Şi aici discutăm despre o anume Nicoleta Pene, venită de nicăieri, potrivit unor foşti angajaţi ai societăţii, dar transformată peste noapte în şefa departamentului de Control Financiar Preventiv şi ulterior, în director comercial, care taie şi spânzură la masă cu Pitiş. Gurile rele spun că mai fac şi alte lucruri, de tipul disponibilizării celor pe care doamna Nicoleta nu-i suportă, dar noi nu dăm crezare gurilor rele. Deşi nu putem trece cu vederea faptul că maşina doamnei cu pricina, înmatriculată cu număr de VIP stă parcată în faţa unui bloc ANL, ceea ce ne face să ne întrebăm, în cazul în care doamna chiar locuieşte în chiria statului, de ce nu s-a preocupat să-şi cumpere casă înaintea Mercedesului, dar, din nou, acestea sunt doar nedumeririle noastre, care nu contează. Important e că de când o are pe doamna Nicoleta în rol de mână dreaptă, Pitiş nu prea mai face faţă provocărilor manageriale. Nu de alta, dar nu înţelegem cum e posibil ca Teldrumul să asfalteze acum prin toată ţara şi să aibă cifra de afaceri mai mică decât pe vremurile când asfalta nişte drumuri comunale din Teleorman.
Adevărul din cifre şi strategia din culise
Potrivit unor date publicate pe Ministerul de Finanţe, Teldrum a avut în anul 2014 o cifră de afaceri de 158.058.392 de lei, mai mică decât în 2013, când raportase o cifră de afaceri de 183.249.333 de lei. În mod paradoxal, dacă nivelul afacerilor a scăzut, compania de asfaltări şi-a crescut profitul de la 614.881 lei la 1.570.026 lei în anul 2014. Interesant este că în anul 2013, când Teldrum înregistra unul dintre cele mai mici nivele de profit din ultimii ani, societatea de asfaltări a reuşit să încheie un contract foarte avantajos, pe lângă cele 27 de contracte în derulare, în valoare de aproximativ 75 de milioane de euro. Practic, la finalul anului 2013, Consiliul Judeţean Teleorman a atribuit firmei de casă a baronului roşu un contract care avea ca obiect întreţinerea drumurilor judeţene pentru perioada 2013 – 2017, în valoare de peste 14 milioane de euro. La licitaţie ar fi participat, în mod straniu, numai două firme, una dintre ele fiind Teldrum, aceasta din urmă dovedindu-se a fi singura care îndeplinea condiţiile de participare. Asta nu l-a împiedicat, însă, pe Pitiş să mai dea afară din oameni, astfel că în numai câţiva ani, numărul angajaţilor Teldrum a scăzut de la 754 la 534. Aşa că, de la distanţă, povestea are miros de strategie, iar oboseala Teldrum este numai aparentă, pentru că firma baronului continuă să scrie istorie în domeniul contractelor cu statul.