Carmen Dumitrescu
Unora le place jazz-ul. Altora banii. Şi prea multora… politica. Intrarea în politică, onorabilă prin esenţa ei, nu presupune însă numai statut social şi beneficii materiale, ci şi dorinţa genuină de a oferi ceva comunităţii care îţi acordă, prin vot, încrederea ei. De aceea, odată ajuns într-un for decizional, cel avid de recunoaştere capătă şi un rol social important. Pe care ar trebui, cel puţin teoretic, să şi-l respecte. Prin declaraţii, ţinută, vestimentaţie şi acţiuni. Ei bine, la noi în Teleorman, nu e cazul. Despre cei mai mulţi dintre consilierii locali şi judeţeni nu ştim mai nimic. Nici cum se numesc, nici cum arată şi, cu atât mai puţin, de ce ridică mâna atunci când o ridică. Ziarul Liber în Teleorman şi-a propus să remedieze acest lucru. Astfel că în rubrica “Sunt ales… dar mă (t)ratez” vom afla cu toţii care ne sunt consilierii judeţeni şi locali şi ce realizări notabile au reuşit să bifeze în timpul mandatului lor. Astfel încât în anul 2016 să începem să ştampilăm buletinul de vot în cunoştinţă de cauză.
Iulian Șuică putea fi mult mai mult decât este. Locul lui în politica teleormăneană nu era fotoliul de consilier județean, activ numai în momentele în care se simte analizat. El, spre deosebire de alții, avea potențialul de a face mult mai multe pentru comunitate, poate chiar și dintr-o poziție administrativă. Ani la rândul, Șuică a urcat pe scara socială de la poziția de inginer tehnolog la Întreprinderea de Țevi Sudate până la aceea de consilier personal al ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. Apoi s-a oprit brusc. Și a rămas director adjunct la OJPDRP Teleorman și consilier județean de vreo două mandate. Pe timpul evoluției sale, Șuică a schimbat vreo trei partide, luând în cele din urmă decizia de a rămâne în PDL și acum, în noul PNL pentru a face… nimic important. Nu se mai implică prea tare de ani buni în viața de partid, nu ține să-i fie cunoscute părerile și preferă să-i lase pe alții, sub nivelul lui, să facă regulile. E adevărat că nici nu joacă după cum i se cântă, dar n-ar fi fost deloc greșit să încerce să facă mai mult, chiar și cu riscul de a urma unele directive de partid. În privința conduitei sale din cadrul forului decizional județean, nu sunt prea multe de spus. Șuică nu este unul dintre ridicătorii clasici de mână, având câteodată păreri pe care și le exprimă cu eleganță, dar numai dacă se simte stăpân pe subiect și numai dacă e presa în sală. Altfel, preferă și el să-și vadă liniștit de problemele lui firești și nu dă pe afară de prea multă implicare în interesul cetățeanului. Adevărul e că orice efort ar fi lipsit de sens, atâta vreme cât tăcerea servește mai bine interesului de a rămâne așezat pe niște fotolii comode, așteptând o lume mai bună. Iulian Șuică este o pierdere pentru politica județului, pentru că un om de calitatea lui ar fi putut da o valoare suplimentară mediului politic de la noi. Din păcate, lui Șuică îi place să fie comod, așa că acceptă tot ce i se oferă cu un calm imbatabil și cu un zâmbet larg pe chip. În tot acest timp, jocurile sunt făcute de oameni meschini, care n-au trecut nici măcar pe la școala de maiștri, deciși să împartă puterea ca pe prăjituri. Cu zgârcenie. Măcar din acest punct de vedere, Șuică rămâne un om fericit. Neavând ambiții prea mari în prezent, pe el împărțeala prăjiturilor imaginare îl lasă rece. În schimb, pentru noi, cei care am fi vrut un mediu politic bine definit din punct de vedere calitativ în județ, Șuică este un mare regret.
