Carmen Dumitrescu
Unora le place jazz-ul. Altora banii. Şi prea multora… politica. Intrarea în politică, onorabilă prin esenţa ei, nu presupune însă numai statut social şi beneficii materiale, ci şi dorinţa genuină de a oferi ceva comunităţii care îţi acordă, prin vot, încrederea ei. De aceea, odată ajuns într-un for decizional, cel avid de recunoaştere capătă şi un rol social important. Pe care ar trebui, cel puţin teoretic, să şi-l respecte. Prin declaraţii, ţinută, vestimentaţie şi acţiuni. Ei bine, la noi în Teleorman, nu e cazul. Despre cei mai mulţi dintre consilierii locali şi judeţeni nu ştim mai nimic. Nici cum se numesc, nici cum arată şi, cu atât mai puţin, de ce ridică mâna atunci când o ridică. Ziarul Liber în Teleorman şi-a propus să remedieze acest lucru. Astfel că în rubrica “Sunt ales… dar mă (t)ratez” vom afla cu toţii care ne sunt consilierii judeţeni şi locali şi ce realizări notabile au reuşit să bifeze în timpul mandatului lor. Astfel încât în anul 2016 să începem să ştampilăm buletinul de vot în cunoştinţă de cauză.
Noi nu ştim cum sună vocea lui Ion Petre. Pur şi simplu, de-a lungul anilor în care a ocupat fotoliul de consilier judeţean, acest om n-a găsit de cuviinţă să spună nimic. Nu s-a revoltat niciodată împotriva cârmuirii iar cârmuirea l-a tolerat, de la început până la sfârşit, ştiind că “îţi poţi face treaba cu el”. Totuşi, personajul are un istoric îndelungat în politica teleormăneană. Se pare că debutul său în mediul pervers al jocurilor de putere a început în anul 2000 când s-a poziţionat alături de Niţulescu în PDSR. În perioada respectivă, lui Ion Petre a început să-i meargă bine şi în carieră, pentru că a fost “uns” director al Direcţiei Silvice. Cunoscuţii din Turnu Măgurele spun despre el că, din perspectiva imaginii sale, Ion Petre este un inginer respectat. În plus, are o pasiune care-l scoate din rândul politicienilor comuni, în speţă, o seră unde creşte nişte specii foarte frumoase de flori. În plus, are şi un teren în zona Turnu Măgurele, la marginea oraşului, unde ar cultiva plante. Aşa că despre Ion Petre se poate spune că se împacă mai bine cu florile şi cu arborii decât cu politica. Mai ales că în politică a şi făcut câteva mutări greşite. Una dintre ele s-a petrecut în anul 2008, când în urma răcirii relaţiilor cu Liviu Dragnea, Ion Petre a hotărât să treacă la PD, pentru a-şi demonstra un punct de vedere. De când a intrat în PD, drumul lui politic s-a rezumat la Organizaţia Turnu Măgurele, unde încearcă, alături de Crăcea, să facă opoziţie lui Cuclea. Foştii parteneri din PSD n-au însă prea multe lucruri negative de spus despre personajul politic, care se manifestă atât de tăcut în Consiliul Judeţean. Aşa că, în cele din urmă, lucrurile par a fi foarte simple: Ion Petre nu are vocaţia politicului, dar îi place să ridice mâna în tăcere. Iar într-un for decizional precum Consiliul Judeţean Teleorman, unde toate măsurile se iau în perfectă armonie şi unanimitate, Ion Petre nu se poate simţi decât confortabil. Pentru că sălciile din jurul lui se pliază după cum bate vântul iar puţinii stejari pe care i-a văzut au fost tăiaţi deja. Şi în liniştea totală din timpul şedinţelor, Ion Petre visează la o seră de flori din ce în ce mai mare, plină de specii din ce în ce mai diversificate. Nu e nimic rău în asta, dar politica e adeseori o chestiune de vocaţie. De ce se complică unii să facă lucruri care nu le stau în caracter e foarte greu de priceput. Şi, din păcate, un răspuns prea coerent nu ne-ar putea oferi nici ei. Poate tocmai de aceea nici nu-i întreabă nimeni nimic. La urma urmei, mulţi nu valorizează liniştea decât după ce e prea târziu…
