Monica Vasilescu
Unora le place jazz-ul. Altora banii. Şi prea multora… politica. Intrarea în politică, onorabilă prin esenţa ei, nu presupune însă numai statut social şi beneficii materiale, ci şi dorinţa genuină de a oferi ceva comunităţii care îţi acordă, prin vot, încrederea ei. De aceea, odată ajuns într-un for decizional, cel avid de recunoaştere capătă şi un rol social important. Pe care ar trebui, cel puţin teoretic, să şi-l respecte. Prin declaraţii, ţinută, vestimentaţie şi acţiuni. Ei bine, la noi în Teleorman, nu e cazul. Despre cei mai mulţi dintre consilierii locali şi judeţeni nu ştim mai nimic. Nici cum se numesc, nici cum arată şi, cu atât mai puţin, de ce ridică mâna atunci când o ridică. Ziarul Liber în Teleorman şi-a propus să remedieze acest lucru. Astfel că în rubrica “Sunt ales… dar mă (t)ratez” vom afla cu toţii care ne sunt consilierii judeţeni şi locali şi ce realizări notabile au reuşit să bifeze în timpul mandatului lor. Astfel încât în anul 2016 să începem să ştampilăm buletinul de vot în cunoştinţă de cauză.
Suflarea analiștilor politici comentează des calitatea îndoielnică a oamenilor care fac politica. Cu toții caută vina de a avea mulți politicieni hoți, hapsâni sau proști. Este criticată politica de selecție a candidaților și sunt expuse criteriile inverse de promovare care consfințesc faptul că un politician urcă în carieră cu atât mai sus cu cât este mai lepră, mai penal, mai imbecil.
Daniel Banu nu pare să se încadreze la nicio categorie dintre cele amintite. El, însă, consilierul județean al PSD, este întruchiparea fidelului de partid. Pe Daniel Banu, unde-l pui, acolo stă. Jurist la Primăria Alexandria de ani buni, acesta a primit, în compensarea faptului că a fost în nădejde cărător de materiale de propagandă în campanie, poziționarea pe listele PSD la Consiliul Județean Teleorman. Și a luat postul de la consiliu în serios. Măcar prin prisma faptului că vine îmbrăcat în costum elegant, în comparație cu primăria, acolo unde, probabil, se simte ca acasă din moment ce poartă mai mereu, cu lejeritate, un fel de pijama pe post de garderobă de stradă. Trecând cu vederea ținuta, ne orientăm către atitudinea din forul care face legea județeană și vedem un Daniel Banu discret și cuminte, care ridică mână oricând este cazul, grăind public doar atunci când a jurat să apere legile și să facă tot ceea ce-i stă în putință pentru a apăra interesele locuitorilor județului Teleorman. Dacă ne întrebați pe noi, Daniel Banu știe doar care sunt interesele sale și ale partidului pe care îl servește cu devotament și ezită să se facă observat la fiecare ședință a Consiliului Teleorman, fiind asemenea unui elev care stă în ultima bancă și pleacă privirea pentru a nu fi receptat de către profesor și ascultat. Oricum, pe Daniel Banu nu-l ascultă nimeni. El pare genul de om căruia nu-i sosește nici pizza când o comandă prin telefon.
Dacă ar fi să facă un raport de activitate, dar nu-l face nimeni în CJ, pentru că pe la noi legea umblă cu capul spart, Daniel Banu s-ar opri la cuprins. Pentru că nu are ce să cuprindă în actul doveditor al activității, decât faptul că a spus ”DA” în consens cu Puterea absolut de fiecare dată, și, fie vorba între noi, îl doare în şpiţ de obligaţiile asumate odată cu jurământul depus în calitate de ales al neamului teleormănean. Scuzați limbajul. Deși, dacă ar fi să glumim, am spune că, într-adevăr, pe Daniel Banu l-au votat morții – mari fani ai PSD – pentru a umple Consiliul. E doar o presupunere. Sau… Ba Nu.
