Carmen Dumitrescu
Se pare că pentru USR, Teleormanul este o miză interesantă. În acest sens, partidul a trimis în județul nostru un tânăr candidat, arhitect de profesie, care își dorește nu atât să câștige un fotoliu parlamentar, cât să anime atmosfera destul de cenușie din această zonă. Șerban Marinescu este un personaj politic care va trezi interesul teleormănenilor, mai ales prin faptul că e diferit. De două ori în viața lui s-a luptat cu sistemul până în pânzele albe și, după îndelungate stăruințe, a reușit să-l învingă. În consecință, dacă ne uităm la peisajul politic pe care aceste alegeri îl pregătesc, nu putem trece cu vederea existența unui tânăr idealist, care crede că lupta cu sistemul nu e imposibilă. Dimpotrivă! Șerban Marinescu are convingerea că sistemul nu e un zid impenetrabil, ci că zidul e doar în mintea noastră. Dacă are sau nu dreptate, vom vedea în decembrie. Până atunci, îi putem afla părerile și experiențele care l-au îndreptat către Teleorman în cadrul acestui interviu.
Reporter: Cine este Șerban Marinescu?
Șerban Marinescu: Cred că e un om normal, care a trecut, însă, prin două experiențe importante. Ambele au avut un rol important în implicarea mea politică. Pe niciuna dintre ele nu mi-am dorit-o. Pur și simplu, sunt lucruri care mi s-au întâmplat și am fost obligat să reacționez la ele. Acum opt ani de zile am fost bătut de trei polițiști în secția 22 din Drumul Taberei din București. A fost un conflict cu un taximetrist, nu avea să-mi dea rest, a fost o ceartă, am ajuns la secția de poliție, am vrut să depun plângere împotriva taximetristului, polițiștii m-au agresat, s-au enervat și m-au băgat în holul secției și m-au bătut foarte rău. I-am dat în judecată. Acum opt ani de zile să dai în judecată poliția era destul de spectaculos, toată lumea a zis să nu fac asta. M-am judecat cu ei timp de opt ani, în care am tot câștigat și pierdut. M-am enervat, am deschis un proces la CEDO și am câștigat foarte repede. Asta a fost o satisfacție necesară, deși în România nu s-a întâmplat nimic cu procesul. El este undeva pierdut pe căile necunoscute ale justiției române. Fapta s-a prescris, polițiștii sunt în continuare polițiști. Cealaltă experiență e de vreo patru ani. Am participat la un concurs, cu patru colegi arhitecți, de amenajare a pieței centrale din Râmnicu Vâlcea. Am câștigat, primăria a depus proiectul nostru, am câștigat fondurile, a decurs totul foarte bine, am colaborat foarte bine cu administrația. A fost totul în regulă până la sfârșit, eram mulțumiți… La sfârșit, primarul ne-a cerut 10% șpagă pentru el. Nu știam ce să facem, n-a fost ușor, dar am decis să-l denunțăm la DNA, i-am făcut flagrant, a fost arestat și condamnat cu suspendare. În mod ciudat, el după condamnare a revenit la primărie. Mi se părea incredibil că un condamnat poate fi primar în continuare fără nicio problemă. DNA a făcut apel, în câteva luni a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare și noi ne-am putut finaliza proiectul. Chestiile astea două m-au înrăit și m-au determinat să mă implic, pentru că mă simțeam efectiv abuzat de stat, dar în același timp mi-au dat și sentimentul că se poate. Că sistemul nu e un zid impenetrabil, e mai mult un zid în capetele noastre.
R. De ce ai venit să candidezi în Teleorman?
Ș.M. Mi s-a părut că se leagă foarte bine cu cele două experiențe ale mele. Teleorman e un caz deosebit, în sensul în care pentru foarte multă lume din țară pare un joc pierdut. Am auzit în mai multe contexte că în Teleorman nu se poate face nimic, că PSD-ul este o hidră imensă, unde nu se poate câștiga și mie mi s-a părut greșită chestia asta. Eu cred că trebuie să încercăm peste tot. Suntem toți români, avem toți probleme.
R. Dar ce știi tu despre Teleorman?
Ș.M. Știam ce știe orice român…
R. Și ce știe orice român despre Teleorman?
Ș.M. Că aici e rău, că PSD-ul domină dintotdeauna, că ține județul în sărăcie și că nu se poate face nimic. Cam asta știe lumea despre Teleorman. Apoi am vorbit cu oameni de aici și acum știu mai multe lucruri despre acest județ și chiar cred că se poate. Am găsit oameni aici care au decis să se implice, deși e evident că le e greu să facă asta, și ei se expun…
R. La lansarea candidaților a fost puțină lume. Cum explici tu asta?
Ș.M. Mă așteptam să fie așa. Oricum de aici plecăm, adică astea sunt datele. Nu-mi fac iluzia că vin aici și o să găsesc mulți oameni hotărâți. Tocmai, eu am venit aici ca să ajut această filială să crească. Știu că suntem puțini, dar putem crește. Și eu sper că oamenii vor veni cu noi pe parcurs. Nu pleacă mulți de la început. Așa au fost manifestațiile legate de Colectiv. S-au strâns în piața Universității o sută de oameni, dar mergând pe străzi au venit tot mai mulți și la sfârșit, când am ajuns eram incredibil de mulți. Adică trebuie să plece cineva. Dacă nimeni nu pleacă, normal că nimeni nu vine…
