Carmen Dumitrescu
În Teleorman s-a inventat rețeta perfectă pentru succesul în alegeri. Pentru succesul PSD, dar tot despre succes vorbim în cele din urmă. Se ia o bucată de fost prefect cu aere de mironosiță, la care se adaugă o porție mare de infractor condamnat definitiv și se asezonează din plin cu slugi și amante de slugi. Când totul devine public și nimeni nu mai are nicio îndoială că aici dezastrul a ajuns la apogeu, oamenii analizează lista și înțeleg fără vreun dubiu că au de unde alege. Și că, în cele din urmă, dacă tot trebuie să votezi penali și penale, atunci mai bine îi votezi pe cei mai mari dintre ei. Noi nu ne îndoim că în alegerile acestea, PSD-ul va obține un scor incredibil în Teleorman. Și că apoi, toată lumea își va striga nemulțumirea pe rețelele de socializare, susținând sus și tare că ei n-au votat așa ceva în viața lor și nu înțeleg de unde vin scorurile alea coreene ale PSD-ului. La momentul acela, postacii, prinși acum într-un fel de criză maniacală, vor dispărea și mediul public va deveni un bocet continuu al celor care nu vor înțelege, nici măcar la nivel declarativ, de ce se întâmplă toate astea în Teleorman. Apoi totul se va transforma în resemnare absolută și nimic nu se va schimba. Poate doar vor pleca unii dintre noi, sufocați de bătaia de joc a celor educați de tineri să fure zahărul din ceai. Problema va reveni în atenție abia peste vreo patru ani, când scenariul se va repeta. Și iar se va striga în cele patru zări despre blestemul de a fi teleormănean, ca și cum responsabilitatea n-ar fi jucat niciodată un rol pe scena asta. Evident, nu e nimeni iresponsabil în toată povestea tristeții noastre cotidiene! În niciun caz! Însă, toți suntem niște ipocriți. Niște muieri fără principii, care destramă case și compromit viitorul unor copii, pentru ca apoi să plângă pe marginea lipsei de umanitate a unei lumi din care ar fi preferat să nu facă parte. Niște înlăcrimați cu zâmbetul pe buze, care, o dată rămași singuri cu ei înșiși, se întreabă cum ar putea să-și vândă votul mai avantajos. Și cine plătește mai avantajos pe lumea asta decât condamnatul? Ăla care vine cu zâmbetul pe buze și cu nesimțirea la butonieră pentru a le cere alor lui să-l voteze ca să poată trece în continuare indiferent pe lângă Rahova. Ăla care știe că singura formă de respect autentică are la bază frica. Ăla care știe să transmită constant mesajul că ești liber să faci ce vrei, atâta timp cât votezi PSD-ul. Păi niciun liberal n-a fost vreodată în stare să facă așa ceva. Și aici la noi, în comunism, dacă politicianul nu-ți transmite frica, degeaba se străduiește să demonstreze ceva. Așa că decât să așteptăm până la alegeri, ca să ne declarăm dezamăgiți de noi înșine, de morții noștri sau de orice altceva a mai contribuit la scorul uriaș pe care PSD îl va obține cu siguranță la parlamentare, e preferabil să fim ipocriți până la capăt. Să scriem pe rețelele de socializare că detestăm corupția și să fugim repede în viața reală, în căutare de mită electorală. Și eventual, s-o încasăm de la toate partidele. 50 de lei de la PSD, 50 de lei de la PNL, 20 de lei de la ALDE și 20 de lei de la PMP și uite așa facem bani frumoși din care mâncăm bine vreo două zile. Dar vor fi două zile de neuitat! Așa că merită!Ce principii? Ce abordare fermă a existenței? Ce ne trebuie nouă infrastructură, piață, teatru, cinematograf, casă de cultură, mall sau librării? Păi noi nu trăim în Cluj, ca să avem pretenții din astea! Că dacă voiam să trăim în Cluj, acum votam în funcție de programul multinaționalei la care eram angajați. Dar cine are nevoie în Teleorman de locuri de muncă în multinaționale? Nouă ne ajunge un loc de muncă dat de Dragnea! Și primim exact pe măsura meritelor noastre! Așa că să nu ne mai lamentăm. Va câștiga partidul iubit! Iar noi vom rămâne exact cei care suntem: ipocriți până la capăt!
