Revenirea lui Nițulescu, de la speculație la frică

Carmen Dumitrescu

Nițulescu n-a fost niciodată un personaj pozitiv și nici n-a încercat să fie. Lui puterea îi miroase a răzbunare și polițe neplătite, așa că oricine intră în alianță cu uraganul știe că există riscul de a fi măturat, la rândul său. Cei care nu cunosc foarte bine aranjamentele din spatele cortinei politice stau acum liniștiți în privința lui Nițulescu și-și spun că analizăm un capitol încheiat. Aparent, chiar așa stau lucrurile. Într-un moment de vulnerabilitate personal, Nițulescu a fost strâns cu ușa și eliminat din schemă chiar de către cel care-i fusese partener și prieten vreme de ani buni, Bitanu’ câștigând prin acea mazilire a unuia dintre cei mai importanți politicieni teleormăneni o notorietate simetrică celei a regilor din tragediile lui Sofocle, care își torturau dușmanii, obligându-i să-și înghită propriile odrasle la festinuri. Cu alte cuvinte, după eliminarea lui Nițulescu din schema politică a momentului, Bitanu’  a devenit respectat și temut. Mai ales de către cei care n-au știut nicio secundă că, de fapt, nu Bitanu’ l-a mazilit pe Nițulescu, ci el însuși a decis că e momentul să se retragă din lumina reflectoarelor, pentru a evita o agravare a conflictului său cu justiția. Dar timpul a trecut, spiritele s-au calmat, iar viața lui Nițulescu reintră în normalitatea ei, ceea ce-l determină acum să privească cu interes către liberalii noi. Mai mult, un 2016 favorabil Dreptei l-ar readuce, potrivit unor bârfe lansate recent pe piață, în postura de prefect al județului Teleorman, postură care i-ar permite să mai agreseze niște jurnaliști sau să mai plătească niște polițe celor care nu l-au ascultat. În tot acest timp, Bitanu’ e speriat. N-o declară nici măcar prietenilor și preferă să mimeze indiferența, declarând că i-ar fi totuna dacă Nițulescu ar reveni în organizație ca simplu membru. Dar Bitanu’ știe mai bine decât oricine altcineva că  plecarea lui Nițulescu din partid s-a făcut în mod circumstanțial și că revenirea lui Nițulescu e tot o chestiune de circumstanță. În plus, voința lui Nițulescu este peste orice fel de voință a lui Bitanu’ și a oamenilor care-i sunt acum alături. Pentru că Nițulescu nu e om, nu e politician, ci e un uragan care știe când și cum să lovească pentru a mătura totul în calea sa. Și a demonstrat-o până acum de mai multe ori.  În timp ce Nițulescu nu mai are nimic de pierdut, deci poate lovi puternic, Bitanu’ pierde totul dacă urganul se întoarce în fruntea PDL. Și voci tot mai ascuțite din interiorul noului PNL strigă acest scenariu către toate orizonturile, argumentându-și poziția prin aceea că dacă cineva știe să câștige alegeri, acela e Nițulescu. În tot acest timp, Nițulescu se plimbă liniștit prin oraș și pare a fi atins un nivel de relaxare care nu l-ar mai determina să intre în febra jocurilor politice. Dar marea artă a politicianului Nițulescu este aceea că știe să fie imprevizibil. Și de cele mai multe ori își lasă adversarii cu gura căscată. Așa că înțelegem frica de Nițulescu, manifestată prin discursuri menite să-l desființeze cu totul ca și existență. Dar PSD-ul nu se teme de Bitanu’, ci de Nițulescu. Și tocmai de aceea, știm că frica de Nițulescu roade acum din carnea mai multora. Și strigătele de durere nu ne mai impresionează, pentru că s-a  strigat “Lupul!” de prea multe ori în povestea asta.