În ziua „marii eliberări”, reședința județului Teleorman a căpătat pentru prima dată, după mult timp, tonus… Oameni de toate vârstele au circulat fără griji, au uitat că trebuie să păstreze distanța și s-au bucurat de ziua în care n-au mai avut obligația de a completa declarații pe propria răspundere pentru a ieși din casă. Au socializat, au făcut cumpărături și au avut sentimentul ciudat că dificultățile de până acum au luat sfârșit. Desigur, mulți dintre ei nu cred în existența virusului, dar cred că statul poate da amenzi abuzive, doar pentru a poza că îi pasă de cetățenii lui. În general, oamenii din Teleorman nu par a se teme de viruși. Ei cred, însă, cu tărie, că există niște „jocuri”, niște „speculații” în subteran, care pot explica dorința statului român de a-și ști cetățenii în izolare.
Chiar pe centrul Alexandriei, o bătrână așteaptă pe cineva. Are multe sacoșe la picioarele ei și e foarte firavă, astfel că nu pare a putea duce singură bagajul. O altă bătrână se apropie de ea. Sunt vecine și vin zona Olteni. A ajuns la Alexandria să cumpere de-ale gurii și se pregătesc să plece spre casă, unde le va duce o „mașină mică”.
În așteptare, le-am întrebat dacă se tem de noul virus. Aproape că le-am făcut să râdem. Ele nu cred în viruși. Cred, însă, în speculațiile străinilor, care aruncă viruși acolo unde e și mâncare. De aceea, bătrânele, deși au o vârstă respectabilă, nu se tem absolut deloc. Pentru că ele știu un „secret”: noi suntem amărâți și săraci, iar virusul îi caută pe cei care au ce să mănânce.
„Ce-mi face virusul? Că dacă era, muream până acum, sunt babă. Am 81 de ani și nu mă ia virusul. Eu stau la țară, mă plimbam în curte și munceam. Dacă am curte la țară, ferice de mine. Acu viu și târgui o dată pe lună, cu doamna cu tot, acum așteptăm mașină mică, plecăm și mai venim la o lună aici. (…) Știi ce e cu virusul ăsta, doamnă? Străinii face speculații și îl dă unde vrea ei, unde e lume mai multă. Noi, amărâții, proștii, ne lasă. La noi nu vine, n-are ce lua de aici. Ia de unde sunt viermi mulți, de unde se mănâncă. Nu e niciun virus. E talent. Dar noi suntem puternici, eu am 81 de ani, nu mă dau pe tot tineretul. Eu am muncit până acum în București, până acum 2 luni. (…) Eu zic că sunt o doamnă, n-am supărat poliție, n-am supărat lume. Și luna trecută am făcut declarație. Ce? A întrebat cineva ceva de declarație? Asta e așa, de foaie verde, ca să zică statul că face ceva pentru noi, pentru amărâți. Nu face. Am 81 de ani, am trecut prin securitate, prin Ceaușescu. Tot mai bine era cu Ceaușescu. Știa lumea de frică. Acum nu mai ține lumea cont de poliție, de nimeni. Fiecare cum poate, oase roade.„, ne-a mărturisit una dintre bătrâne.
La câteva bănci mai departe, un bătrân cu insuficiență cardiacă stă împreună cu fiul său. Nu poartă mască. De ce-ar purta, de vreme ce virusul nu există? De ce nu există? Ei bine, potrivit bărbatului, nimeni din jurul lui n-a avut boala de care se tem toți oamenii de la televizor.
„Nu mi-a fost frică niciodată, de ce să-mi fie? Eu cred că nu este virusul. Eu nu am văzut niciun bolnav de virus. Și cum se manifestă ăsta, ce face? Nu știu. Port și mască, dar am insuficiență cardio-respiratorie și nu pot s-o port mereu. Dar dacă stau acilea, o dau jos. Când plec, o pun. Am stat și în carantină 40 de zile. A fost greu, să stai și la bloc, e greu, foarte greu. Alimente îmi aducea băiatul. „
Nici fiul nu se teme de virus, dar folosește masca, dar numai pentru că legea îl obligă.
În piața din Alexandria e vacarm. Oamenii cumpără tot ce pot, iar piețarii sunt fericiți cu adevărat, după multă vreme. O doamnă care vinde flori ne spune că ei îi place și să stea acasă, și să muncească, dar preferă, în mod evident, să aibă bani de mâncare. Totuși, ea nu crede că virusul a ajuns la noi.
„Frică, nefrică, muncim. Două săptămâni nu le-am muncit, dar mi-a fost bine și acum, la ora actuală, tot bine. Dar port mască și mănuși, dacă stau cu mâinile numai în apă. Nu mi-e frică, că n-a fost virusul la noi. Că dacă era, poate că… Dar trebuie să -mi câștig pâinea… „, ne-a spus bătrâna.
De la taraba alăturată, se aude vocea unui bărbat.
Mi-a fost foarte greu, copii mulți, nu se merită. Eu am muncit în fiecare zi de când a început pandemia. Am avut clienți, dar nu mulți, așa, pe treacăt.
L-am întrebat dacă îi e frică de boală.
Ne-a zis: Ce să-mi mai fie frică? Și așa sunt paralizat. Accident cardiovascular, o mână n-o simt. Dacă am 6 copii și 12 nepoți, trebuie să scoatem mâncarea, că Iohannis ne-a ținut în carantină să nu facem bani să mâncăm. Când spune Iohannis „Stați în casă”, să ne aducă și de mâncare! Cât să stai în casă? O zi, două, trei, dar trebuie să vii la muncă.
Văd că nu purtați mască…. Bani de măști aveți?, l-am întrebat.
Bărbatul scoate din buzunar o mască aproape galbenă: „Mai avem, uite-o pe asta, o folosim de două luni de zile”.
Mai departe, în parcul din Alexandria, o bătrână bibliotecară, pensionată de mai mulți ani, stă pe o bancă. Are picioarele umflate, ne roagă să nu o filmăm, dar ne povestește toată durerea ei.
„Mi-a fost greu în izolare, deși eu am probleme, că nu pot să merg. Și așa stăteam în casă, că mi-e greu să ies, dar faptul că știi că ești constrâns, îți creează o stare de neliniște. Adică știi că ești obligat să nu ieși. Declarația era chiar o porcărie, că puteam să scriu orice în ea, ca să fiu sinceră. Nu știu ce să cred despre virus, că virusul e virus. Și persistă. E în toată lumea, nu numai la noi. Sunt oameni care sunt corecți, care respectă regulile de igienă, dar sunt și oameni care nu respectă nimic. Și sunt necăjită că în toată țara se dau măști, se dau mănuși. La noi nu se dă nimic. Chiar povestea o doamnă că a fost la primărie și au obligat-o să-și pună mască. Dar de ce nu i-a dat? Că toți suntem români, plătim impozite, nu să difere de la localitate la localitate. La Alexandria e așa cum e. Au pus la intrarea în bloc un aparat cu lichid dezinfectant și n-a mai venit nici naiba să-l schimbe, să-l mai alimenteze.”
Câțiva pași mai încolo e amplasat unul dintre cele mai apreciate saloane de coafură și beauty din Alexandria. O doamnă în vârstă se bucură acolo de tratamentul aplicat de angajatele salonului și spune că a așteptat ziua eliberării „ca pe ziua de Paște”. Părea bine dispusă și ne-a mărturisit, mai în glumă, mai în serios, că persoanele de peste 65 de ani au și ele nevoie să se simtă îngrijite și răsfățate.
„Sunt una dintre persoanele de peste 65 de ani care a primit un mesaj de la primărie legat de cum poate fi ajutată în perioada aceasta. Și eu, la cei 65 de ani ai mei, mi-am dorit din suflet să ajung la manichiură, la coafor. Mâncare, apă, mai puțin. Pentru că și persoane de peste 65 de ani își doresc să trăiască frumos.”
Patroana salonului, Florența Coman, este și ea pregătită pentru marea încercare de a face frumoase femei cu masca pe față. Oricum, din punctul ei de vedere, cel mai important e să fie respectate regulile de igienă la salon, pentru că riscurile sunt mari și sunt împărțite între client și specialistul în înfrumusețare.
„Scurt și la obiect, în perioada aceasta voi gestiona activitatea din salon conform reglementărilor. Clientele mele, încă de la intrare, sunt întâmpinate de noi, le vom lua temperatura, le dăm dezinfectant pentru mâini, păstrăm distanța regulamentară și purtăm mască. Masca este ținută pe tot parcursul procedurilor din salon. Îmi este mai dificil, pentru că trebuie să ai atenție distributivă, în al doilea rând, ne supunem unor riscuri și noi, și clienții. Dar nu o să mă plâng, pentru că mă gândesc cum sunt echipați medicii și câte ore stau așa. Noi ce să mai zicem? Ei au contact direct cu cei infectați. Toate cheltuielile s-au făcut pe banii noștri.”
Într-un fel, marea eliberare în reședința județului Teleorman a fost valabilă preponderent pentru teoriile conspirației. Oamenii, în general, nu se tem de viruși noi, nu prea cred că în existența lor și, cel mai important, au convingerea că virușii nu s-ar complica să omoare niște oameni deja muritori de foame…
Acest articol este proprietatea Liber în Teleorman.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
