REPORTAJ. Orașul care l-a crescut pe Liviu Dragnea a intrat în moarte clinică…

în Actualitatea politică/Dezvăluiri/Utile

Carmen Dumitrescu

Fosta Poștă a orașului Turnu Măgurele, astăzi ruină

Oamenii sunt o raritate pe străzile din Turnu Măgurele. De altfel, de la închiderea Combinatului Chimic, locuitorii orașului au plecat fără să privească înapoi. În oraș au rămas bătrânii și copiii, așa cum se întâmplă după orice război… Doar că războiul lor a fost unul al nervilor și al neputinței.  Pe străzi, câinii vagabonzi dorm fără să se simtă amenințați în vreun fel de trecători, pentru că, în realitate, trecătorii sunt o raritate. Așa arată astăzi fieful lui Liviu Dragnea din Teleorman și orașul în care a început ascensiunea politică și financiară a celui care avea să devină politicianul numărul 1 al unei țări care nu-și mai găsește voința.

Hotelul Turris

Dar în buricul așa zisei urbe se ridică triumfalist hotelul familiei Dragnea, rupt parcă din peisaj, demonstrând că și în locurile cele mai sărace, omul orientat poate face avere fără opreliști. Înalt, curat și bine păzit, Hotelul Turris ar trebui să acopere, practic, nevoile turistice ale orașului, pe vremuri istoric, ce azi pare a fi doar epava unei amintiri frumoase. Din loc în loc, clădiri vechi, dar lăsate în paragină, spun povestea unui trecut care trebuie să fi arătat cu totul și cu totul altfel decât prezentul. Iar oamenii știu asta, deși nu prea vorbesc… Le e frică de camerele de luat vederi, le e frică să li se audă vocea pe înregistrări și să fie recunoscuți. De aceea, își spun necazurile în șoaptă.

Pe străzile aproape pustii, se mai găsesc unii trecători dispuși să vorbească. Dar spun cuvinte puține, lăsând mesajul non-verbal să se audă de către cei interesați. Prin fața hotelului se plimbă și doi bărbați în vârstă. Reacționează temător în fața camerei de luat vederi, așa că preferăm să-i întrebăm ce le lipsește fără a le pune camera în față. Așa nu se mai tem. Unul dintre ei pune sărăcia din oraș pe seama închiderii Combinatului Chimic, care a determinat tot dezastrul ulterior:  “De când s-a închis combinatul, s-au închis mai multe instituții care lucrau și aveam de lucru pe aici”. Celălalt spune că orașului îi lipsește viața în sine: “Cum să zic așa, ca să nu jignesc, că de-ai noștri sunt, de-ai noștri, chipurile. Nu, am o părere nu prea bună. Nouă, ce să ne lipsească nouă? Cum să zic eu așa? Dezvoltarea, adică să aibe un pic de activitate. La noi nu există așa ceva” Chiar atunci, pe lângă cei doi trece un copil de mână cu mama lui… Părea să ceară ceva ce mama nu putea să-i ofere…

După minute bune de colindat pe străzi fără trecători, găsim o femeie dispusă să vorbească. Nu pare să se teamă de camera de luat vederi a telefonului, ba chiar se arată dispusă să fie ea vocea celor care se tem să spună ce-i doare.

“Eu am 34 de ani de servici, am lucrat în comerț, am lucrat în construcții, am lucrat până la urmă și ca femeie de servici, nu mi-a fost rușine de muncă, și acuma ei primesc ajutorul social 600 și ceva și eu, după 34 de ani de servici am 820 de lei. E posibil așa ceva? Cei din Parlament și cei din astea să-și facă datoria către cei care sunt la bătrânețe, pentru că noi, ăștia bătrânii am muncit din greu. Și acuma, în democrație, toți face ha-ha-ha, decât fură. Pentru ce? Că înainte ne era frică și de umbra noastră, era Partidul, care… Mie, ca om bătrân, mi-e frică de Dumnezeu în primul rând. Tata mare al meu a murit pe front, s-a dus cu o mână uscată, că a fost lovit de un glonte și i s-a uscat mâna și cu o mână la luptat pentru poporul român. Și acuma poporul român ce face? Își bate joc de cei care au murit?”

Apoi, doamna curajoasă a decis să ne însoțească și să ne arate locuri interesante din Turnu Măgurele: fostul cinematograf Flacăra, fosta Casă de Cultură, fosta Poștă și… în general foste locuri frumoase, din care n-au mai rămas decât niște ruine în paragină, cu un miros greu de suportat.

În drumul nostru, trecătorii ne mai întrerup cu remarci de tipul: “Te pui cu proștii?” Ignorăm micile răutăți autohtone și ne îndreptăm către ceea ce obișnuia să fie în alte vremuri Cinematograful Flacăra, o clădire cu o arhitectură superbă, care, de departe, pare un spectacol pentru privire. De aproape, însă, tencuiala ce cade și igrasia profund imprimată în ziduri spune multe despre indiferența autorităților locale, care lasă flacăra istoriei să se stingă definitiv. Doamna curajoasă știe povestea fiecărei clădiri pe care o întâlnim și nu se teme să spună adevărul dureros din spate.


Fostul Cinematograf Flacăra, astăzi ruină

“ Aicea este cinematograful Flacăra, așa s-a numit. Imediat după revoluție s-a închis. Aicea la parter vine pensionarii și joacă table sau remmy sau altceva. Înainte se ducea și dădea pentru ajutorul social. Acest cinematograf s-a făcut de un german și foișorul de aicea așa. Dar uitați! Au spoit-o un pic, dar uitați, curge! E dezastru! Mâine poimâne o dă jos și cine știe ce se ridică pe spațiul ăsta? Cei de la primărie și cei din Parlament crede că toată lumea e proastă? Nu este proastă! E un monument, cineva și-a pus banii și munca și toată dăruirea pentru această clădire și noi ne batem joc de ei, nu?”

Ajungem, în cele din urmă, și la Casa de Cultură. Fosta Casă de Cultură, aflată acum în custodia primăriei. Mirosul insalubru se simte de departe, iar imaginea este, fără îndoială, una dintre cele mai dezarmante posibile. Geamuri sparte, pereți scorojiți și desenați în toate culorile. Toate, în locul unei clădiri emblematice pe vremuri pentru orașul Turnu Măgurele. Femeia curajoasă are multă durere în suflet cu privire la această clădire: “Uitați-vă și dumneavoastră, n-a pus un paznic! Îl plătea din partea primăriei. Adică cum? La primărie pune toți paznicii și acest monument, care este un monument foarte frumoas, făcut de pe timpul celălalt, uitați a spart geamuri, a fost numai cu marmură, numai cu faianță! E ceva de nedescris. Primăria nu vede? Este un focar de infecție. Toți artiștii de elită au venit aici și i-am văzut. Putea să facă o bibliotecă. Unde e biblioteca, doamnă, de aici de la noi din casa de cultură? Unde e? S-au luat uși ferestre, geamuri, e un dezastru!”

Fosta Casă de Cultură din Turnu Măgurele, acum ruină

Mai departe, la pas prin Turnu Măgurele, descoperim alte bunuri de-ale lui Liviu Dragnea, despre care nimeni n-a scris, pentru că politicianul e maestru în arta mușamalizării. Așa că în spatele a ceea ce ar trebui să fie o casă de cultură, femeia curajoasă răbufnește: “Haideți în spate, să vedeți ce e înăuntru! Containerele, care în străinătate este un bibelou. Nu mai are rost… În România fiecare face ce vrea. Și clădirea asta tot a lui Dragnea este. E o grădiniță de copii particulară, a fost un liceu… Dar e tot așa mușamalizată, ca să nu știe lumea. Dar eu știu, eu știu construcțiile din Turnu Măgurele!”

La plecarea din epava a ceea ce a fost orașul istoric Turnu Măgurele, descoperim urmele Combinatului Chimic, a cărui închidere a determinat sufocarea în neputință a oamenilor deja sărăciți ai orașului. La margine, spre port, descoperim Briza Dunării, localul în care Dragnea și-a făcut cunoscute talentele de afacerist la Turnu Măgurele. Nu e nimeni nici acolo… Pesemne se așteaptă venirea verii, ca pe malul fluviului să apară turiștii… Lăsăm în urmă un oraș mort, despre care nu se vorbește suficient, deși e locul în care a început povestea lui Liviu Dragnea. Un loc din care n-a mai rămas decât amintirea unui trecut decent.

Briza Dunării

Turnu Măgurele este unul dintre cele mai încărcate de istorie orașe din sudul României. Despre monumentele lui a scris chiar și Nicolae Iorga. Închiderea principalelor afaceri din zona industriei a determinat o sărăcire accentuată a locului și o degradare continuă a monumentelor lui. În acest moment, orașul are puțin peste 3.000 de șomeri înregistrați, însă numărul real este mult mai mare. Orașul e populat preponderent de pensionari. Ca și județul Teleorman, de altfel, care înregistrează peste 100.000 de pensionari. Majoritatea populației active a plecat după închiderea Combinatului Chimic, lăsând în urmă un oraș intrat în moarte clinică…

Fostul Combinat din Turnu Măgurele

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*