Faptul că primarul Alexandriei, Victor Drăgușin, a pus detectivi pe urmele jurnaliștilor care-l enervează nu ni s-a părut revoltător. În sensul că dacă are bani și nu știe pe ce să-i cheltuie, e doar problema lui. Evident că într-un stat democratic, jurnalistul n-ar trebui să fie hărțuit și urmărit, doar pentru că are alte păreri, dar noi ne-am împăcat oarecum cu absurdul teleormănean și doar am făcut o vreme haz de necaz. Însă, ce i se întâmplă colegului nostru Paul Nanian este cu adevărat revoltător. Nu neapărat din solidaritate, cât mai ales din revoltă față de niște practici cu iz comunist, am decis să-i dăm cuvântul reporterului Paul Nanian, unul dintre foarte puținii oameni care lucrează în presa de aici și are curajul să fotografieze lucruri pe care alții se tem să le fotografieze sau să sape în locuri în care alții n-o fac. Poate că nu este Paul un etalon pentru jurnaliști, dar cu siguranță, față de alții care se pretind așa, el a demonstrat că are curaj. Din păcate, cu banii stă mai prost, ca oricare dintre noi, cei care nu cântăm ode conducătorilor, așa că Paul nu poate plăti niște amenzi mai vechi. Practic, el nu are bani pentru coșul zilnic, darămite pentru a plăti niște amenzi dintr-o perioadă grea a vieții lui. Și pentru că nu are 1500 de lei, primarul Alexandriei l-a dat în judecată și cere instanței să-l oblige pe colegul nostru să muncească în folosul comunității. L-am contactat pe Paul, imediat după aflarea poveștii, pentru a ne spune dacă așa ceva chiar se întâmplă. Și îl lăsăm pe el să relateze în continuare ceva ce nouă ne amintește de niște vremuri tare triste:
„Am mai multe amenzi din anii trecuți, unele de anul trecut când fratele meu și cu mine ne certam, după moartea mamei. El intrase într-o depresie, eu reacționam destul de agresiv și, ca să ne potolească, ne dădea poliția amenzi. Anul trecut, amenzile cumulate erau la valoarea de 2600 de lei. Acum sunt dat în judecată de către Victor Drăgușin pentru 1500 de lei, el cere să se judece în lipsă și să îmi dea muncă în folosul comunității. Îmi recunosc amenzile, știam că trebuie să le plătesc și nu am cu ce le plăti. Pur și simplu, nu am de unde… În presa din Teleorman, cine scrie ce nu le convine lor moare de foame. Anul trecut, după ce a murit mama, îmi trebuia o adeverință de la primărie pentru CEZ. Victor Drăgușin mi-a eliberat acea adeverință, trecând peste faptul că aveam amenzi. Anul acesta am mers din nou și mi s-a spus că anul ăsta nu se mai poate, că nu le dă voie primarul, deși era exact aceeași situație de anul trecut. În momentul de față, eu chiar nu am cu ce plătesc. Eu muncesc acum și în altă parte, că pur și simplu nu fac față cheltuielilor. Din presa în Teleorman nu câștig aproape nimic. Și eu cred că Drăgușin vrea să se răzbune pe mine pentru faptul că am postat o filmare cu șpaga pe care a luat-o de la un potențial investitor. De atunci e el foarte supărat pe mine. Și cred că ăsta e motivul pentru care procedează așa. Altul nu văd. Am să muncesc la o adică în folosul comunității, dar vreau să știe domnul Drăgușin că o fac cu drag pentru orașul meu pe care îl iubesc. O făceam și dacă nu m-ar fi umilit așa…”
Noi nu vom comenta mai mult… Dar, ca și remarcă subiectivă și non-jurnalistică, trebuie s-o spunem că noi chiar nu înțelegem ce s-a întâmplat cu Victor Drăgușin în ultimii doi ani. Și îi amintim că pe lumea asta, poți avea toate demnitățile și funcțiile pe care ți le dorești. Nici nu e greu, de când ospătarii și paznicii conduc prefecturi. Dar când nu mai ești om și-ți folosești puterea pentru răzbunări meschine (că nu stătea primăria în 1500 de lei ai lui Paul) pierzi esențialul… Ne pare rău că trebuie să scriem așa ceva, dar pe de o parte, e vorba despre colegul nostru și, pe de altă parte, situația asta ne-a amintit că oameni fără nicio abilitate câștigă bani publici ca să scrie prostii pe Facebook și că oameni care chiar se luptă pentru a trăi, fără să sugă de la stat, se zbat pentru supraviețuire și, pe deasupra, mai sunt și umiliți. Dacă asta este lumea pentru care luptați, domnule Drăgușin, atunci mult succes!