PSD Teleorman, de la sarmalele victoriei la corul bocitoarelor

Carmen Dumitrescu

Nu a fost uşor să fii pesedist de Teleorman în seara în care Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale. În primul rând, nimeni nu credea că e posibil ca Victor Ponta să fie învins în lupta lui împotriva mutului de neamţ, care nu fusese în stare să spună zece fraze coerente în două confruntări organizate de televiziunile care-i susţineau demersul electoral. În al doilea rând, toată lumea era conştientă că PSD avea la dispoziţie o maşină de strâns voturi, care o egala, la nivel de performanţă, pe aceea a  PDL-ului, în vremurile lui de glorie. Aşa că era firesc ca nimeni să nu se sperie prea tare de şansele neamţului care habar n-avea să înjure sau să ameninţe cu bătaia. În plus, când trăieşti în Teleorman şi creşti sub protecţia lui Dragnea, nici nu ai cum să înţelegi că în ţara asta există oameni care ar ţine pesediştii pe coji de nucă, pentru aroganţa de care dau dovadă constant de la preluarea guvernării încoace. Dar lucrurile au început să se clarifice mai spre după-amiaza zilei de 16, când o parte a social-democraţilor teleormăneni au fost avertizaţi de faptul că Iohannis urcă vertiginos în sondaje şi că trebuie făcute eforturi pentru reechilibrarea situaţiei. Între timp, pentru că erau siguri de rezultat, social-democraţii noştri au dat comandă de sarmalele victoriei la un restaurant din Alexandria, bucurându-se că toată noaptea vor avea prilejul de a mânca şi de a bea pentru noul preşedinte social-democrat, acaparatorul întregii puteri statale şi făuritorul statului social-democrat, prin excelenţă. Tot atunci, când încă nu ştiau ce le rezervă noaptea, pesediştii meditau la cât le bine le va fi atunci când nimeni nu li se va mai opune, ştiind că, sub protecţia lui Ponta şi Dragnea, orice opozant li se va preda fără prea multe comentarii. Dar a venit şi seara. Când Dragnea n-a mai zâmbit. Când Ponta şi-a recunoscut înfrângerea, parcă prematur. Aşa că, în loc să se mai ducă la restaurant pentru a savura sarmalele victoriei, cei din PSD Teleorman şi-au pus I-phone-urile la încărcat şi au început să jelească înfrângerea pe Facebook. Acest partid nou inventat care a câştigat alegerile pentru Iohannis, de vreme ce ACL nu se dovedea capabilă în acest sens. Şi plângeau social-democraţii teleormăneni că va trebui să învăţăm limba germană, că vom simţi apăsarea unui nou Hitler sau că Băsescu ne va sufla în ceafă până la moarte şi dincolo de ea. Până a doua zi, lamentările n-au mai contenit. În timpul acesta, sarmalele se răceau… Şi nimeni nu mai înţelegea nimic. Pentru că e greu de înţeles, dar oamenii cu adevărat puternici nu cunosc înfrângerea. Şi nici n-o recunosc. Ei ştiu că pierderile trebuie să fie limitate şi că drumul către succes începe cel mai bine cu un eşec momentan şi pur circumstanţial. Oamenii cu adevărat puternici nu plâng. Şi dacă o fac, preferă singurătatea, nu Facebook-ul. Pentru că eroii ori râd, ori nu mai sunt.

Aşa că, stimabili pesedişti, decât să fi încropit corul bocitoarelor în mediul online mai bine aţi fi mâncat sarmalele alea! Că vine o luptă lungă şi grea, aşa că nu v-ar fi stricat să vă hrăniţi bine în prealabil.