Carmen Dumitrescu
A doua seară a Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis a adus în faţa publicului alexăndrean un spectacol al Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, fundamentat pe un text despre adevăr şi manipulare al Mihaelei Michailov.
Totul începe cu Adevărul. Cu definirea adevărului, care poate fi, ca orice alt principiu, absolut sau relativ. În cadrul unei lecţii de religie axată pe teoretizarea adevărului, Mara încearcă să-şi convingă profesorul de religie că adevărul este relativ, el fiind o parte din experienţa fiecăruia dintre noi. De altfel, Mara îşi bazează întreaga teorie pe faptul că “Toată lumea a spus că tata a plecat de acasă pentru că nu mă iubeşte. Şi atunci ăsta e adevărul? Adevărul este al fiecăruia!” Profesorul de religie, interpretat de actorul Marian Politic, dezvoltă, însă, la clasă o teorie a adevărului absolut, fără a agrea ideile filosofice ale Marei, ceea ce a determinat-o pe Mara, într-un exces de revoltă împotriva autorităţii, s-o convingă pe una dintre colegele ei, Anca, de faptul că profesorul de religie a avut un comportament inadecvat în ceea ce o priveşte, atingând-o “pe picior, până sus”. Evident, Anca intră în jocul imaginaţiei Marei şi duce cazul la diriginte, care află cu acest prilej nu doar că profu’ de religie o molesta pe Mara, ci şi că acesta obişnuia să-i mângîie pe elevi pe creştet. Iuda şi Iisus apar în tot acest peisaj drept puncte de reper, astfel că acuzaţiile elevei nemulţumite, dar şi ale colegei care intrase în plasa fanteziilor Marei, conţin dese referiri biblice.
Între acte, profu’ de religie găseşte în manuale şcolare de profil exemple de pilde religioase aplicate, ce scot la iveală un Dumnezeu nemilos, care-şi face dreptatea fără a ţine cont de detalii şi circumstanţe atenuante. De la o acuzaţie neîntemeiată începe, aşadar, tot calvarul profesorului, acuzat în mass-media de faptul că şi-ar molesta eleva, calvar concretizat într-o suită de apariţii în televiziune, care devine un factor activ în creşterea gradului de tulburare şi confuzie interioară a protagoniştilor, din dorinţa de a vinde povestea. Până într-un punct, cel puţin la nivel teoretic, povestea profului de religie are unele similarităţi cu manipulările mediatice definitorii pentru acest spaţiu geografic, violul fiind o marfă mediatică profitabilă.
Actorii – Marian Politic, Dragoş Măceşanu, Romaniţa Ionescu, Cătălin Vieru şi Raluca Păun – intră pe parcursul piesei în pielea mai multor personaje pe o scenă liniară care, totuşi, nu le împiedică pe acestea să se comporte ca şi cum ar sta faţă în faţă. Jocul scenic, observaţiile despre adevăr şi minciună, despre prostie şi manipulare prin mass-media n-au făcut altceva decât să convingă publicul alexăndrean de talentul şi profesionalismul actorilor craioveni. În consecinţă, cei din public s-au despărţit cu greu de această piesă, pe care au considerat-o o comedie amăruie despre ceea ce suntem şi despre motivele cele mai ascunse care ne determină să nu ne schimbăm.
