Primarul Aurel Drăghici se transformă din bătăuș în filosof

Monica Vasilescu

Să te faci primar la țară este rețeta potrivită de a merge pe drumul cel bun, adică pe unul fără întoarcere. Odată ce ai devenit stâlpul comunității, cel mai cunoscut fiu al satului și cel care dă comanda, sunt slabe șansele să intervină ceva care să-ți perturbe ”cariera”. Poate un DNA, dar la cum tranzitează procurorii județul nostru, doar bătrânețea îi va ține pe unii departe de oxigenul din administrație. Un ”exemplu„ la ”primărit” este Aurel Drăghici. Comunitatea de la Vedea i-a cunoscut primarului, în cele trei mandate, toate soloambele. Se știe deja că Drăghici este mare agricultor, bun bătăuș, renumit polițist, om de vază și de comitet, dar puțini știu că primarul lor este și filosof. Unul de carton, dar filosof. După ce le-a spus elevilor la începerea anului școlar să învețe că asta înseamnă să fii mafiot, Aurel Drăghici rupe gura târgului cu un alt motto care îi ghidează existența. El a descoperit de curând Facebook-ul și și-a creat pe contul său o imagine de om boem și gânditor, ca și cum accesele de scandalagiu ar fi fost uitate. Când nu dă cu pumnul, Aurel se folosește de cuvinte și a produs o întreagă dezbatere în jurul filosofiei sale (provizorii) de viață, aceea că ”trăiește frumos pentru că nu încearcă să mulțumească pe toată lumea”. Din nonsensul lozincii am încercat să deducem că Drăghici își face viața, ceea ce nu este nici pe departe de comentat. Faptul că nu încearcă să mulțumească pe toată lumea ni se pare, totuși, că ar reprezenta o problemă, nu de alta, dar câtă vreme ești în slujba unei comunități, măcar intenția ar trebui să existe, că de fapte ne-am cam lămurit noi cei care am trosnit câteva articole bune de un rechizioriu interesant pentru orice judecător. Dar nu-i cerem primarului de la Vedea imposibilul față de semenii săi, pe care, atunci când nu-i bate, îi ignoră, mai ales că noi credem că adevărata încercare a lui Aurel Drăghici este aceea de a se mulțumi pe el.