Pasul de la “micul Gâdea” la “micul Putin”

Carmen Dumitrescu
Nu e lucru uşor să te trezeşti peste noapte preşedinte de consiliu judeţean. Mai ales în Teleorman. Mai ales după Dragnea. Mai ales într-un PSD care te-ar mânca de viu la prima nesupunere. Dar “micului Gâdea”, pe atunci director al căminului de bătrâni din Furculeşti, nu i-a fost frică şi nici nu s-a lăsat intimidat de situaţie, probabil pe fondul unei inconştienţe potenţate de foarte multă ambiţie. Desigur, bâlbâielile de la începutul carierei lui politice au făcut deliciul celor pasionaţi de critică, însă puţini observatori au remarcat la vremea aceea că un om care are capacitatea de a roşi după intrarea în politică mai are o şansă de a demonstra ceva. Consiliat, probabil, de cineva care i-a remarcat lipsurile, micul Gâdea a început să-şi îmbunătăţească discursul public de la o zi la alta, deşi gurile rele spun că a rămas la fel de emotiv ca la început, doar că acum a învăţat să simuleze curajul prin declaraţii apăsate şi tonuri ridicate. Interesant la Gâdea e faptul că, deşi e foarte ambiţios, nu face atâtea compromisuri pe cât ne-am închipui… Dar ştie să joace suficient teatru pentru a-i convinge pe unii că le face jocul, în timp ce-şi face jocul propriu. Şi astfel, porecla de “micul Putin”, dată oarecum ironic, pornind de la înfăţisarea lui cumva similară cu a preşedintelui rus, a devenit un nume secundar, care a ajuns să-l caracterizeze destul de bine. Partea proastă, în toată povestea asta, e aceea că actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman a avut neşansa de a învăţa administraţie de la oameni care au înţeles sistemul şi l-au utilizat în interesul lor propriu şi personal. De aceea, calităţile lui umane certe au început să fie alterate de punerea în aplicare a unor sfaturi venite de la comunişti bătrâni şi plini de venin, care au crezut că montarea lui Gâdea într-un scaun atât de înalt le va servi în îndeplinirea vechilor scopuri. Mai mult, el a învăţat lecţia conspiraţionismului, dar şi puţină paranoia, de la oamenii de bază ai partidului iar asta a ajuns să-i aducă preponderent deservicii, atât la nivelul percepţiei publice, cât şi la nivelul iniţiativelor pe care le-ar avea, dacă ar gândi singur lucrurile care i se întâmplă. Deşi evoluează constant de luni bune, micul Putin pare a fi tentat să o ia şi el pe căi eronate, chiar dacă fondul – uman şi sufletesc – i-ar fi demn de apreciat. Şi marea problemă e alta. E foarte uşor pentru Gâdea să devină “micul Putin”. Îl ajută şi faţa, şi sfaturile comuniste ale celor care îl învaţă acum primii paşi în politica de vârf. Problema lui Adrian Gâdea, însă, e aceea că el nu şi-a dorit niciodată să fie privit ca un mic Putin, ci ca un mare Dragnea. Şi diferenţa cea mai semnificativă dintre el şi Dragnea e aceea că Dragnea, atunci când a simţit puterea între degete, a ştiut să-şi construiască pârghii individuale pentru a-şi asigura o catapultare în caz de eşec. Gâdea nu are planuri B în povestea puterii judeţene şi, din păcate, n-are nici suficientă tărie de a da cu pumnul în masă pentru lucrurile în care crede, ascultând şi el, orbeşte, de un partid care nu s-ar da înapoi din a-l decapita la prima abatere. Sfatul nostru ar fi să studieze cu atenţie ascensiunea politică a lui Dragnea, în speranţa că va înţelege de acolo că adevăraţii oameni politici au, în primul rând, tăria de a susţine ceea ce cred, indiferent de presiunile altora. Altfel, rămâi cu o putere vremelnică şi cu o poreclă simpatică, de care nu eşti nici măcar mândru..