Carmen Dumitrescu
În esență, partidul de Opoziție e încă inexistent. De fapt, avem două partide, PNL și PDL, forțate să colaboreze pentru a pune mâna pe putere în 2016. Asta nu înseamnă că liderii celor două formațiuni politice trebuie să fie afectuoși unii cu alții, dar sunt obligați, prin directive de la centru, să organizeze conferințe de presă, pe teme care nu atrag atenția la nivel local, deși ar trebui. De aceea, Pîrvulescu și Barbu au luat decizia să organizeze o primă conferință de presă comună, în care să analizeze niște subiecte destul de seci, precum: cardul de sănătate, povestea bacșișului și protejarea patrimoniului forestier. În fapt, conferința de presă a început după epuizarea acestor subiecte care au clarificat că Bitanu’ nu e silvicultor și că Pîrvulescu nu e medic. Maria Stoian, purtătorul de cuvânt al organizației, a avut rolul de a echilibra prestația celor doi lideri de partid, puși în situația de a răspunde unor întrebări nu tocmai comode. Iar unul dintre aspectele interesante discutate a fost legat de starea membrilor vechiului PNL, despre care se știe că mai vociferează din când în când. Iar într-un județ comunist, vociferările sunt privite ca forme de revoltă. Poate tocmai de asta a simțit și Bitanu’ nevoia să accentueze la un moment dat: „Dar ce, noi vorbim fiecare de capul lui?” Corect!
Interesantă, deci, a fost reacția lui Pîrvulescu, întrebat despre atmosfera din sânul vechiului PNL Teleorman, a cărui conducere a preluat-o recent. Cu acest prilej, el a intuit un amănunt interesant, pe care niciun liberal nu l-a mai declarat public până acum, deși poate că mulți l-au crezut: „În interiorul PNL lucrurile stau bine iar bucătăria noastră internă este una curată. E adevărat, însă, că pentru noi ce s-a întâmplat cu președintele Almăjanu a fost o mare lovitură. Impactul a fost greu… Direcția a fost ca eu să preiau conducerea, dar era normal ca după nefericitul eveniment, pe care nimeni nu l-a anticipat, să avem o perioadă de dezorientare…” Mai mult, Pîrvulescu a insistat și asupra faptului că Florică Ică Calotă nu se va mai întoarce în PNL, după trădarea pe care a pregătit-o partidului. Ba, mai mult, s-a susținut faptul că respectul pentru fostul coleg a fost valabil până la momentul trădării, urmând ca de acum înainte „drumurile noastre să nu se mai întâlnească”.
E interesant că Pîrvulescu a avut intuiția loviturii primite de PNL în contextul bolii lui Marin Almăjanu, pentru că va fi o adevărată provocare pe termen scurt și mediu asumarea comportamentului care l-a făcut pe Almăjanu să fie atât de iubit în partid. Pentru că, dacă în afara partidului, lui Almăjanu i se mai pot găsi hibe, cu privire la activitatea lui de lider politic, puțini au ce să-i reproșeze. În fapt, într-un partid al celor care vorbesc de capul lor (ceea ce nu e deloc condamnabil), liderul trebuie să dea dovadă de calm și diplomație. Rămâne de văzut dacă Pîrvulescu își va însuși acest tip de comportament sau dacă va merge pe mâna lui Bitanu’, care crede că e impardonabil ca fiecare să vorbească de capul lui…