Eliberarea prematură a mai multor deținuți periculoși a dus deja la niște consecințe dramatice. Tineri uciși, bătrâni bătuți cu bestialitate, fete violate. Iată, pe scurt, consecințele unui vot desfășurat în Parlamentul României. Se întâmpla pe 9 mai 2017, în Camera Deputaților. Atunci s-a adoptat Legea Recursului Compensatoriu, prin intermediul căreia peste 14.000 de deținuți au fost eliberați înainte de vreme.
Motivul acestei eliberări era acela că CEDO a impus țării noastre să-și trateze mai „grațios” deținuții. Problema e că, înainte de a fi obligată să facă asta, țara noastră ar fi trebuit să asigure condiții decente oamenilor internați în spitale sau elevilor din școli. Într-o țară în care copiii încă mai învață la lumina lumânării, condițiile din închisoare ar trebui să fie o problemă situată mai pe la coada clasamentului. N-a fost să fie, pentru că potențialii viitori deținuți, în costume Armani și parfumați cu Versace, au dorit să-și asigure un cadru legal, prin care să scape de consecințele propriilor fapte. Și au fost ajutați de parlamentari, care au acceptat ideea că un deținut periculos ar putea fi eliberat înainte de vreme, pentru ca Dragnea și ai lui să fie liniștiți în caz de ceva.
Sute de deținuți din cei eliberați în baza Legii Recursului Compensatoriu au recidivat. Fură, ucid, violează. Și datorăm toate astea parlamentarilor noștri. Fiecare are parlamentarii lui, dar, noi, teleormănenii, îi avem pe aceștia trei: Violeta Răduț, Florică Ică Calotă și Valentin Boboc. Doi sunt pesediști, unul vine din vechiul PNL și s-a așezat pe lângă putere, sub umbrela ALDE. Toți trei au mâinile pătate. Și nu neapărat de lege, cât de sângele vărsat până azi. Și de cel care urmează să se verse. Evident, felul în care ei se mai pot privi în oglindă e problema lor. Problema noastră e să știm cui exact datorăm „binele” făcut. Cu nume și prenume. Ca să le putem mulțumi, nu de alta.