Omul din spatele funcţiei – Carmen Daniela Dan ştie “Secretul lui Nemesis”

Carmen Dumitrescu
La o primă vedere, prefectul Carmen Daniela Dan pare a fi un personaj bine integrat în sistem. În plus, femeie fiind şi deloc lipsită de calităţi fizice de natură să genereze comentarii răutăcioase, actualului prefect al judeţului Teleorman i s-au găsit destule justificări pentru ascensiunea suprinzătoare din ultimii ani. Dar mai suprinzătoare poate fi, pentru cel interesat să vadă adevărul de dincolo de bârfe şi conspiraţii, partea creativă şi talentul artistic al celei care reprezintă actualmente Guvernul în teritoriu, fostă colegă de liceu cu fiica lui Fănuş Neagu şi actor de figuraţie în filmul “Secretul lui Nemesis”… Pentru că, discutând cu ea şi încercând să vezi mai mult decât văd alţii, Carmen Daniela Dan are unele trăsături inedite pentru un om aflat vremelnic în fruntea unei ierarhii, trăsături despre care oamenii din jurul ei ştiu foarte puţin sau deloc. De pildă, nu este de notorietate nici faptul că prefectul de Teleorman are talent literar, nici faptul că a visat ani întregi să devină actriţă… Conştientă de tot ce se spune şi se crede despre ea, dar motivată să demonstreze că are capacităţi pe care nici chiar bărbaţii din administraţie nu le au, Carmen Daniela Dan nu pare să se mai lase afectată de misoginism şi de mentalitatea locală care pretinde că orice femeie care îşi face drum către înălţimi este pasibilă de judecăţi dure. Şi de aceea îşi face datoria în mod susţinut şi ambiţios, motivată de gândul că nu trebuie să dezamăgească oamenii pe care îi apreciază.
Puterea – un castel din cărţi de joc
Ce e cu adevărat remarcabil la acest prefect de Teleorman e faptul că omul din spatele funcţiei e total conştient de faptul că puterea vine şi pleacă, în funcţie de vremuri şi circumstanţe politice. Aşa că, spre deosebire de alţii cu ascensiune rapidă în politică şi administraţie, Carmen Daniela Dan nu s-a lăsat schimbată de putere şi a rămas în relaţii apropiate cu toţi foştii colegi.Chiar dacă drumul spre putere nu i-a fost pavat cu flori. Sau poate tocmai de aceea… Potrivit acesteia, o femeie care urcă într-un sistem împânzit de politicieni misogini nu se simte foarte confortabil şi atunci ea trebuie să lupte mai mult: “Eu încerc, cel puţin, să nu se vadă că mă simt uneori nu foarte confortabil şi, pe de altă parte, sunt şi politicieni pe care îi apreciez şi atunci le conştientizez aptitudinile şi experienţa, astfel că pe cei pe care îi respect, încerc să nu-i dezamăgesc… O femeie ar trebui să-şi arate puterea mult mai discret, probabil, dar bărbaţii caută întotdeauna să vadă la o femeie – o să folosesc o expresie mai puţin ortodoxă – să vadă că are sânge în instalaţie. O femeie care vorbeşte frumos, pe un ton suav nu e la fel de apreciată ca una care e mai dintr-o bucată. Eu nu sunt stilul acela… dintr-o bucată. Dar cred că deja am un stil care începe să fie cunoscut şi nu pot să mă schimb, pentru că ar însemna să-mi impun să fiu ceea ce nu sunt… Sau să mă comport aşa cum nu simt… Şi e important ca oamenii să mă perceapă şi să mă simtă aşa cum sunt construită.”
Între a face ce-ţi place şi a face ce trebuie
Evident că în administraţia de vârf nu mai ai libertatea de a fi tu însuţi. Aşa că o anumită reţinere face parte din atitudinea prefectului de Teleorman, care admite că e împlinită profesional în acest moment, în ciuda loviturilor şi dezamăgirilor personale pe care o astfel de poziţie le atrage ca un magnet: “Împlinită profesional am început să fiu în perioada în care am început să lucrez în consiliul judeţean. De ce? Pentru că mi-am dorit să fiu jurist. Eu am lucrat înainte să vin la consiliul judeţean într-o bancă, însă nu era ceea ce voiam să fac eu, ceea ce mă atrăgea şi întotdeauna mi s-a părut esenţial să faci în viaţă ceea ce-ţi place. Acum fac ceea ce-mi place din punct de vedere profesional. Sunt şi situaţii în care fac ceea ce trebuie. În general, trebuie să faci bine în viaţă. Acum… binele pe care îl percepi tu ca fiind bine poate fi perceput diferit de alţii, dar important e să fii mulţumit tu cu tine… ”
Carmen Daniela Dan e conştientă de faptul că e o persoană sensibilă şi crede că uneori, sensibilitatea te vulnerabilizează în faţa celorlalţi: “Uneori, sensibilitatea mea a avut şi efecte pozitive în percepţia pe care oamenii au avut-o despre mine. Dar nu mereu… Însă nu mă pot schimba…”
Fănuş Neagu, Nichita Stănescu, Rodica Tapalagă, Gheorghe Dinică – amintirile din liceu ale prefectului de Teleorman
Cele mai frumoase dintre amintirile actualului prefect sunt cele din vremea în care era eleva liceului Zoia Kosmodemianskaia. Şi are motive serioase să simtă asta, pentru că acolo a avut prilejul să întâlnească actori şi oameni ai Literelor pe care alţii doar visează să-i fi cunoscut : “Întotdeauna am fost orientată către partea umanistă şi în şcoala generală am avut prima mea experienţă de genul ăsta. Acum nu mi-e ruşine s-o spun: am participat de multe ori la Cântarea României şi am luat şi premii. Eram foarte bună la recitare, am jucat şi în piese de teatru cu specificul acelei perioade şi am multe amintiri de atunci. Ulterior, pentru că asta îmi este formaţia, am făcut un liceu de filologie-istorie şi acolo s-a căutat foarte mult şi s-a exploatat partea artistică a elevilor. Am avut şi şansa de a lucra cu actori de la teatrul “Bulandra” care făceau voluntariat în sensul ăsta şi mi-a prins foarte bine. Am jucat inclusiv în piese de teatru în limba franceză. Am jucat, de exemplu, Moliere… Asta pentru că profesoara mea de franceză, care scria şi romane poliţiste, era foarte implicată în acest aspect. Acolo, la liceu, am avut şi un mare avantaj: amfiteatrul liceului era fosta sală de teatru a teatrului “Bulandra” şi fiind foarte aproape de cercul acesta de actori, am avut privilegiul de a lucra cu actori mari. S-au filmat filme în liceu, ca de pildă, “Secretul lui Nemesis”, la care am participat şi eu pe parte de figuraţie şi aveam şi aceste posibilităţi de a ne umple timpul într-un mod foarte plăcut. Ceea ce constat că nu se mai întâmplă astăzi… Eu cred că dacă copiii noştri ar putea să înţeleagă cât e de frumoasă partea asta şi că se pot îndrepta spre genul acesta de activităţi ar rămâne cu ceva frumos în suflet toată viaţa…”
Prefectul-poet
În mod suprinzător, prefectului de Teleorman i-a plăcut mereu să scrie. Şi-a descoperit talentul de la o vârstă fragedă şi a continuat să scrie poezii, pentru că numai aşa reuşea să-şi manifeste sensibilitatea. Din păcate, n-a continuat pe această cale, optând pentru un mediu de lucru în care sensibilitatea e considerată un defect, nu o calitate: “Îmi mai pierdeam timpul scriind. Poezii. Îmi exersam talentul scriind poezii şi compuneri pentru sora mea… Am cochetat şi mi-am dorit foarte mult să continui în această direcţie, mai ales că am fost în apropierea atâtor artişti în liceu. De exemplu, am fost colegă cu băiatul Rodicăi Tapalagă şi aceasta venea să stea de vorbă cu noi, am fost colegă cu Anita, fiica lui Fănuş Neagu şi de multe ori am avut onoarea să îl întâlnesc pe marele scriitor… Şi stând de vorbă cu oameni de genul acesta, iei partea frumoasă a meseriei. Pentru că ei niciodată nu vorbesc urât despre meseria lor. Apoi am renunţat la ideea asta. Actoria mă ajută acum pentru că am învăţat să fiu diplomată. Adică spun ceea ce trebuie, dar în cuvinte agreabile. ”
Amintiri despre Liviu Dragnea
Politicianul pe care prefectul de Teleorman îl consideră a fi un reper este, bineînţeles, Liviu Dragnea. Pentru cei care l-au cunoscut, Dragnea a fost, în egală măsură un mentor şi model de urmat. Iar Carmen Daniela Dan nu face excepţie: “Îl apreciez pe Liviu Dragnea pentru că el e un om născut să facă administraţie şi politică. Şi mi-e mai uşor să dau exemple. Eu m-am format ca jurist în Consiliul Judeţean şi la Liviu Dragnea nu te puteai duce niciodată doar cu problema la tine. Întotdeauna trebuia să depui un minim efort să găseşti şi soluţia. De regulă, nu o singură soluţie. Şi am constatat cu suprindere, de foarte multe ori, că soluţia legală pe care o vedeam eu pentru rezolvarea unei probleme era deturnată efectiv, pentru că venea cu o soluţie care era atât de simplă, şi atât de evidentă, şi atât de practică, încât efectiv mă simţeam prost că nu m-am gândit. Şi apoi mă întrebam de ce aveam tentanţia să găsesc soluţia mai complicată pentru rezolvarea problemei. Are această capacitate extraordinară. Însă avea un mod practic şi foarte logic de a gândi. E un om născut să facă politică asta şi de asta a şi reuşit să urce atât de sus… ”