”Nu mai facem nici dragoste, nu mai citim, pentru că suntem ocupaţi să lipim afişe” – interviu cu Dan Botez –

Monica Vasilescu

În cotidianul teleormănean în care nimic nu este la locul lui, dar oamenii continuă să trăiască oricum, își mai fac loc persoane aflate într-o perpetuare a activităților frumoase, de îmbogățire a spiritului. Modest, dar conștient de măsura valorii sale, renumitul procuror Dan Botez scrie cărţi şi propune îndrăgostiţilor de lectură o activitate publicistică cu specific istoric. Mergând pe ideea că omul cât trăieşte vrea mai mult şi având o relaţie echilibrată pe axa dorinţe–potenţial, Dan Botez îşi rezumă menirea de literat fără a trece pe teritoriu necunoscut, fiind un om cu principii sănătoase de viaţă într-o societate care nu mai pune de multă vreme accent pe acest lucru.

Pentru cei care nu știu, Dan Botez a stat o vreme în primul birou de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, desfăşurând timp îndelungat activitate de procuror. Jurnaliştii îşi amintesc, probabil, că o conferinţă de presă susţinută de acesta era rară, dar de la care plecai întotdeauna cu cel puţin un subiect substanţial.

Este absolvent al Facultății de Drept a Universităţii „A.I.Cuza” Iaşi (promoţia 1984), în anul 2000 a devenit licenţiat în istorie, iar în anul 2004 a obţinut licenţa şi în ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. Din 2011 este doctor în drept al Universităţii Bucureşti. În prezent, predă cursuri la Universitatea Valahia din Alexandria şi se dedică să redea în cuvinte trecutul românesc, preocupări despre care a vorbit în cadrul unui interviu acordat ziarului Liber în Teleorman.

Reporter: Domnule Dan Botez, dacă ar fi să prezentați cititorilor noștri o carte de vizită a activității literare, ce le-ați spune în câteva cuvinte?

Dan Botez: Am publicat trei cărți de istorie, una de drept și urmează să o public pe a patra, care este a treia în proiectul Mareșalii, respectiv cartea despre mareșalul Constantin Prezan. Am deja manuscrisul la editură. O voi lansa în luna decembrie, cu participarea profesorului Adrian Cioroianu, care este unul dintre cei care m-au sprijinit în proiectul acesta.

R.: Când v-ați apucat de scris?

D.B.: Am scris la reviste de specialitate, în domeniul dreptului, încă dinainte de ‘89. Am publicat articole în revista „Dreptul”, „Revista de drept penal”, Revista „Doctrine şi jurisprudenţă”. În ceea ce privește cărțile, primul volum a fost în 2009, după ce l-am cunoscut pe profesorul Gheorghe Buzatu. Am vrut să public o carte despre mareșalul Antonescu, dar dumnealui mi-a propus să ne îndreptăm spre procesul și execuția mareșalului şi am scos împreună cu dumnealui și cu o doctorandă a lui, Ioana Panagoreț, cartea „Procesul şi execuţia Mareşalului Ion Antonescu”. După aceea, discutând cu profesorul Cioroianu, care mi-a fost mentor când am obținut licența, în 2000, am început proiectul mareșalii: Antonescu, Averescu și urmează Prezan. Ei sunt cei trei mareșali ai Armatei Române. Cea de-a patra carte despre care vorbeam este, practic, teza de doctorat. La Editura Universul Juridic, am publicat ”Metode și tactici de audiere a martorilor”.

R.: Aveți o pasiune pentru mareșalii României… de unde pornește?

D.B.: La sfârșitul facultății de istorie, urma să-mi iau teza de licență, i-am propus profesorului două teme, despre Lucrețiu Pătrăşcanu și despre procesul lui Ion Antonescu. Profesorul Gheorghe Ioniță de la facultatea de Istorie din București mi-a spus să fac cu Antonescu. Am susținut-o cu președintele de comisie Dinu Giurescu și secretarul Adrian Cioroianu, alături de profesorul meu. M-am gândit să o public pentru că era în vogă mareșalul Antonescu.

R.: Ce modele literare aveți?

D.B.: La cât am scris eu… Am gândit în stilul marelui istoric Ioan Scurtu, care prezintă evenimentul sau personalitatea cât mai simplist, pentru a fi înțeleasă. Cineva care mi-a citit cartea a spus că se vede că am și o altă specializare – dreptul – pentru că sunt riguros în prezentare și suficient de pătrunzător, dar în același timp, succint. Sunt date multe. Dacă le-aș romanța, rămâne doar ideea. Dacă îi prezinți date simplist, omul rămâne cu mai multe lucruri.

R.: Ați încercat să scrieți și altceva sau, fiind pasionat de istorie, v-ați canalizat atenția pe acest domeniu?

D.B.: Nu, am și eu o vârstă, nu mă mai apuc acum să scriu poezii. Eu vreau să scriu o carte științifică, să aduc în atenția omului lucruri de interes. Eu mă documentez din arhive, din alte lucrări, reviste, apoi îmi scriu gândurile proprii. Asta cred că place mai mult cititorilor. Practic, o carte ce este? Este un mijloc de culturalizare și de informare. Nu mă apuc să scriu nuvele acum. Îl bat eu pe Slavici?!

R.: Este Teleormanul un teren propice pentru activitate scriitoricească?

D.B.: Eu spun că orice teritoriu este propice, acum depinde de cât de pasionați de scris sunt oamenii. Mai particip la lansări de carte în județ. Mai sunt oameni care scriu, dar, probabil, mulți cred că s-a spus totul sau că nu o să aibă căutare ceea ce s-ar gândi ei să scrie. În același timp, este și costisitor. Pot fi oameni care au manuscris, dar, din lipsă de fonduri, să nu poată ajunge la tipărire. La mine, de exemplu, volumul despre Antonescu a fost mult mai căutat, este mai fascinant decât ceilalți. El a murit în fața unui pluton de execuție, a fost contestat ca șef al statului, a fost în relații cu Hitler, pe urmă cu regele, care l-a arestat… etc. Averescu este mai vechi… este eroul Primului Război Mondial, când tehnologia nu era avansată.

R.: Apropo de bani, ați câștigat din cărți sau doar ați cheltuit?

D.B.: Nu am câștigat. La tiraj de câteva sute de cărți nu ajungi să câștigi. Dar mi-a plăcut să ajungă cărțile mele la cineva interesat, deoarece eu cred că cine știe mai mult despre trecut, poate fi mai valoros pentru prezent și pentru viitor. Este important ca oamenii să citească, să fie informați. Eu cred că avem o problemă actuală, faptul că cei care își asumă conducerea uită să reprezinte interesul general și, eventual, reprezintă interesul de grup sau de partid, dar nu intrăm în politică, deși sunt licențiat și în Științe Politice.

R.: Care ar fi o mai mare realizare pentru dumneavoastră, faptul că ați fost un procuror celebru sau faptul că ați contribuit la îmbogățirea literaturii române?

D.B.: Procuror celebru… am fost un procuror care, zic eu, mi-am făcut datoria timp de peste 28 de ani de activitate. Am avut și un mandat de prim-procuror al județului. Sigur că activitatea în Justiție este mult mai vastă decât activitatea legată de aceste lucrări pe care le-am publicat. Sunt, încă, în putere și nu aș vrea să mă opresc.

R.: Ne povestiţi planurile literare de viitor?

D.B.: Vreau să-ți spun, în premieră, că mă gândesc să scriu și o carte despre procesul lui Pătrăşcanu, un personaj aparte în rândul Partidului Comunist, el fiind intelectual, doctor în economie, la Berlin, și a avut un sfârșit nemeritat, spun eu, care a influențat politica ulterioară a partidului. Mă gândesc la o carte legată de procesul lui, un proces stalinist, care s-a finalizat după moartea lui Stalin. Mă mai gândeam la un proiect, tot o temă de licență, legată de întregitorii României, începând de la Mihai Viteazul, la Ferdinand și Alexandru Ioan Cuza. Am câteva idei, pentru că atunci când intri într-un joc, trebuie să-l susții. Eu scriu din plăcerea de a aduce în spațiul public niște personalități.

Cred că Alexandria ar putea fi mai animată cultural, dar, probabil, oamenii, din cauza grijilor, din cauza nesiguranței zilei de mâine, se apleacă foarte greu către genul acesta de activitate. Este o amorţeală care îi prinde şi pe intelectuali. Mi-a plăcut la spectacol cu Florin Piersic, lumea a venit, este dornică de cultură, dar sala lasă de dorit. Dacă au avut de pus bannere, de unde bani de altele… Nu vreau să vorbesc despre asta, dar eu, de exemplu, dacă o să caut acum sponsorizare pentru carte, cu promisiunea că am să duc și cărți în schimb, îmi vor spune: ”domne’, cu alegerile astea… stai să vină Revelionul, vine și el… degeaba” Asta e! Un mare român, Mircea Eliade, care s-a produs în afara Românei, spunea că suntem poporul care face cea mai multă politică. Nu mai facem nici dragoste, nu mai citim, pentru că suntem ocupaţi să lipim afişe.