Carmen Dumitrescu
De mai bine de doi ani ne luptăm cu morile de vânt. Noi știm asta și încercăm să nu ne îmbătăm cu apă rece când vedem că mai pică câte un semi-analfabet de pe scaunul lui înalt în urma revoltei noastre liber exprimate. Dacă am înțeles ceva de când alergăm pe câmpiile Burnasului în căutarea monștrilor care ne sechestrează Libertatea și Bunăstarea, atunci acela e faptul că nicio schimbare nu se va produce atâta vreme cât ea nu e dorită decât de o mână de oameni. Și cu “decât atât” nu se face dimineață în județul lui Don Dragnea. Privind în urmă, noi știm că am trecut printr-o sută de probe pentru a ajunge în apropierea morilor de vânt, care ni se par din ce în ce mai amenințătoare. Fiecare nouă ediție a ziarului Liber în Teleorman a fost o probă de determinare și perseverență pentru noi, căci numai cine stă pe margine nu înțelege cât de dificil e să găsești resurse pentru ca un ziar să vadă lumina tiparului și să ajungă la cititorii lui săptămână de săptămână. Pe de altă parte, fiecare dintre cele o sută de ediții s-a construit în baza unor informații obținute greu, căci în Teleorman accesul la informația de interes public e obturat în măsura în care Dragnea sau Drăgușin o doresc. Nu de alta, dar ei stabilesc dacă la seratele ziarului Liber în Teleorman pot participa sau nu pesediștii, dacă jurnaliștii publicației au sau nu dreptul de a primi informații de interes public în timp util sau dacă site-ul publicației noastre poate primi sau nu like-uri de la angajații instituțiilor publice din județ. Pe de altă parte, noi taxăm în stilul caracteristic lipsa de bun simț, scriem informații semi-verificate, dacă cei incriminați nu doresc să se apere și primim aprecierea angajaților consiliului județean sau primăriilor pesediste în privat. E, din punctul nostru de vedere, o situație în care numai noi avem de câștigat. Dar noi jucăm rolul lui Don Quijote în ținutul lui Don Dragnea și știm că e un Sancho Panza în fiecare cititor. Așa că înțelegem privirile compătimitoare ale celor care cred că numai niște oameni nebuni s-ar pune de-a curmezișul sistemului, sperând să-l învingă. Totuși, noi nu credem că nebunia a fost cheia succesului nostru. Nu! Secretul Liber în Teleorman este acela de a conștientiza că nu avem niciun motiv real să ne temem de Don Dragnea, oricât de fioros ar părea el de la distanță. Căci reputația lui de om puternic și invincibil a fost construită artificial. În fapt, Don Dragnea nu e un monstru adevărat! El nu e o amenințare pentru nimeni din acest ținut! El e doar o moară de vânt, care se poticnește în dezacorduri și-n promisiuni fără acoperire. Noi am înțeles asta. Dar nu e suficient s-o înțelegem doar noi. Căci pixul nostru nu face minuni, ci doar indică direcția în care se află morile de vânt. Asta nu face ca lupta noastră să fie mai puțin onestă, căci credem în continuare că vom trăi ziua în care Teleormanul nu se va mai teme de morile de vânt. Și în ziua aceea, îl vom putea părăsi cu inima ușoară, știind că Liber în Teleorman a fost un Don Quijote care a refuzat să asculte sfaturile bine intenționatului Sancho Panza, cu riscul de a se pierde pe sine în lupta cu niște monștri construiți artificial pe fundamentul foarte solid, din păcate, al fricii și prostiei.
