Monica Vasilescu
6 august 1967. Ziua în care s-a născut Claudiu Crăcea, o impozantă figură a politicii teleormănene. Deocamdată. Fire creativă, înzestrată cu darul de a îmbina fantasticul cu realitatea și dornică de a împărtăși o asemenea viziune neobișnuită și cu apropiații, personalitatea politică de la Turnu Măgurele a simțit nevoia de a crea oportunitatea unei împăcări între semeni. Și i-a invitat la cheful său pe toți colegii de partid, chiar dacă, răzleț, se află ”la cuțite” unii cu alții.
În centrul distracției s-a aflat nimeni altul decât Teodor Nițulescu, fostul șef al PDL, detronat, din neglijență, de actualul. Exuberant, pus pe fapte mari și mai vioi ca oricând, Nițulescu și-a adunat fanii în jur și a dat drumul poveștilor nemuritoare pe care le știm pe de rost, deși nu am participat la nicio petrecere alături de marea figură politică. Sociabil, nedeziluzionat și mai frenetic decât alte dăți, Nițulescu și-a anunțat revenirea în partid și nu mai putea de fericire că mai sunt câțiva gură-cască pe care să-i ducă cu zăhărelul sau cărora să le ia zăhărelul. Prietenii știu de ce.
Dintr-un colț al încăperii, negru mic și fumegând, Cristi Barbu privea cu dezgust intrarea în scenă a celui căruia i-a regizat plecarea pe ușa din culise. Nu a reacționat, nici nu a plecat. Se știe că politica este o coardă, care se rupe dacă o întinzi mai mult. Acum… rămâne de văzut cine și din ce parte trage de ea…
