Carmen Dumitrescu
Înainte de Dragnea, județul pădurii nebune se numea Teleorman, iar oamenii care îl populau trăiau într-un anonimat perpetuu. Puțini știau în restul țării unde e Alexandria pe hartă sau care sunt numele celor care aveau responsabilități în domeniul resurselor publice din acel spațiu geografic. Înainte de Dragnea, Teleormanul nu exista pentru ceilalți. Exista, însă, o brumă de industrie și multă agricultură. Oamenii nu erau prostiți să-și vândă terenurile pe doi lei, așa că simțeau nevoia să le muncească. Iar cei care nu aveau pământuri, puteau câștiga un ban cinstit lucrând în cele câteva fabrici de succes de pe raza județului. Apoi a apărut de undeva, de pe nicăieri, un țărănuș crispat, dar foarte lacom și ambițios, care și-a promis să calce pe cadavre ca să devină președinte, că așa îi spusese lui o vrăjitoare din Turnu Măgurele. Numele lui nu spunea mare lucru nimănui la început, dar pe măsură ce anii treceau și TelDrum încheia contracte peste contracte, Liviu Dragnea începea să aibă o semnificație în vieților tot mai multor oameni. Astfel că, dintr-un anumit moment, județul se numea în continuare Teleorman, însă oamenii știau că acestui spațiu geografic și areal de interese economice i s-ar potrivi mai bine titulatura de Dragnestan. Învățați să tacă și să tolereze abuzurile, teleormănenii au fost foarte receptivi la metodele comuniste, care îi făceau dependenți de o putere politică meschină, ce își concentra toate resursele în mâinile câtorva apropiați ai soarelui politicii locale, cunoscut drept “Domnul Președinte”. Încă de pe atunci, Teleormanul dădea semne de separaționism, căci dacă tot restul țării știa că președinte e Năstase sau Băsescu, în Teleorman exista un singur reper prezidențial valabil: Liviu Dragnea. Pe măsură ce Liviu Dragnea creștea, Republica Dragnestan devenea tot mai cunoscută la nivel național și oamenii începeau să învețe nu doar unde e Alexandria pe hartă, ci și cine e primar în comuna Țigănești, în municipiul Turnu Măgurele sau care sunt numele principalilor parteneri de vânătoare ale celui care, între timp, devenise chiar președintele celui mai important partid din țară. Și chiar dacă acum nu mai au nici bruma de industrie de pe vremuri, și nici puțina agricultură independentă care definea acest spațiu geografic la un moment dat, teleormănenii au câștigat, în compensare, celebritate. Evident, nu e un gen de celebritate care să-i flateze, dar cu certitudine, e celebritatea pe care o merită, pentru că au tolerat și alimentat orgoliului unui om bolnav de putere, spunându-i în mod repetat “Domnule Președinte”. Capul plecat, pe care sabia nu-l taie, temeneaua făcută la vreme, lauda deșartă și ipocrită, toate acestea au făcut posibilă transformarea județului Teleorman în Republica Dragnestan. Unde, iată, nu se întâmplă nimic! Nici măcar un pod amărât nu poate fi reabilitat în termenul stabilit, așa cum niciun alt eșec administrativ nu tulbură somnului vreunui politician de baltă al locului. În Dragnestan e liniște! O liniște direct proporțională cu vinovăția celor care au lăsat pădurea nebună pe mâinile unui om cu mințile tulburi și buzunarele din ce în ce mai pline…
