Carmen Dumitrescu
Când devii directorul unei instituții publice trebuie să fii conștient de faptul că activitatea ta are ca și obiectiv final beneficiul colectiv. Așa că, într-un cadru neoficial, am putea spune, fără teama exagerării, că un director de instituție publică respectabil prestează muncă în beneficiul comunității în fiecare zi a mandatului său. Unii, însă, nu privesc atât de departe… Și atunci când sunt numiți în funcții încep să se gândească la foloase individuale, uitând că rolul lor este acela de a un sens conviețuirii în colectivitate. Așa a procedat și fostul director al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman, Floarea Alesu, care și-a dat seama într-o zi că nu are suficiente lănțișoare de aur.
Chiar atunci s-a întâmplat ca un părinte frustrat, dornic să-și angajeze odrasla pe pile, ca să-i fie mai ușor să fure în viață, s-a prezentat la biroul Floarei Alesu pentru a-i oferi obiect visat. Atunci Floarea și-a dat seama că nu există coincidențe. Altfel cum să fi primit un lănțișor de aur chiar atunci când își dorea cel mai mult lanțișoare? Nu știa, desigur, la acea vreme, că lănțișoarele se pot preschimba, peste noapte, în cătușe, dacă n-ai bunul simț să-ți onorezi promisiunea făcută în schimbul șpăgii. Dar avea să afle mai târziu…
Într-o altă zi, Floarea Alesu avea nevoie de 500 de lei și nu avea chef să meargă la bancă. E neplăcut să împrumuți de la prieteni sau colegi sume modice până când faci rost de lichidități, așa că directorul de atunci al DGASPC a primit de la un amărât, dornic să câștige doi lei în plus pe lună sub forma unei pensii de handicap, suma necesară satisfacerii unei nevoie simple, constând probabil în achiziționarea unui costumaș frumos pentru a doua zi. Nu știa atunci cât va avea de plătit pentru cei 500 de lei luați de la un om fără orizonturi și, după câte s-a văzut, și cu gura mare. Noroc cu instanțele care știu să dea Cezarului ce e al lui, în cele mai multe dintre cazuri! Pentru că acum Floarea Alesu nu face efectiv pușcărie. E o persoană ajunsă la o anumită vârstă, trecută prin multe și care, cu siguranță, nu poate fi considerată un pericol social. Oricum, toată lumea știe că fără funcția pe care a avut-o, probabil femeia nu s-ar fi atins de leu care nu era al ei. Dar funcția a pervertit-o și pe ea, deschizând supape noi, prin care lăcomia și minciuna s-au putut strecura facil. Așa că instanța a decis s-o re-educe pe Floarea Alesu și s-o readucă la reperele morale consacrate prin… muncă. Potrivit deciziei Tribunalului Teleorman, Floarea Alesu a primit închisoare cu suspendare și 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității. Astfel, Floarea Alesu va învăța că singurul lănțișor de aur care nu-și pierde valoarea în această viață e… munca.
