În urmă cu doi ani, pe raza localității teleormănene Plosca avea loc un accident rutier grav. O șoferiță neatentă a încercat să evite un pieton și, virând în sens opus, a lovit din plin o femeie de 64 de ani, ce aștepta să traverseze pe marginea drumului. Femeia era mama a trei copii și copilul unei mame care acum plânge în fiecare dimineață că „Dumnezeu încă o trezește din somn”. Familia femeii a cerut despăgubiri celei care a produs tragedia, iar dosarul a stat prin parchete până acum, fără a primi vreo soluție legitimă. Procurorii invocă lipsa de probe, deși tot firul desfășurării anchetei pare ireal de neprofesionist. Așa că dosarul s-a închis cu NUP (Neînceperea Urmăririi Penale).
Fiica femeii ucise, Carmen Burlacu, se luptă de atunci în continuu pentru dreptatea mamei sale, pe care nimeni nu i-o mai poate aduce înapoi. De doi ani de zile învață singură Codul de Procedură Penală, pentru că n-o învață nimeni ce are de făcut într-o astfel de situație. Dar știe că moartea mamei ei e o cauză pentru care merită să facă orice sacrificiu și cere, în schimb, celei pe care o consideră ucigașa mamei sale despăgubiri morale din asigurare sau închisoare. Șoferița care a cauzat moartea mamei sale a mai produs un accident și mai târziu, în 2018, dar fără consecințe. În tot acest timp, procurorul de caz nu i-a permis fiicei celei decedate să consulte dosarul și n-a făcut altceva în tot acest timp în afară de faptul de a se răsti la copila victimei și de a-i spune că nu e ea în măsură să caute vinovații.
Dar o lăsăm pe Carmen Burlacu să ne spună povestea unei dreptăți care nu se mai înfăptuiește, pe fondul lipsei de implicare și profesionalism al autorităților care ar trebui să se ocupe cu aplicarea legii.
„Mama era însoțită de un vecin care s-a angajat în traversare, ea a rămas pe marginea drumului, pentru că a văzut mașina. Șoferița era preocupată cu altele și a evitat vecinul, virând dreapta și a lovit-o pe mama care aștepta pe trotuar, a aruncat-o zece metri… Nici măcar nu a sunat la 112. Mama a murit în urma accidentului. A fost dusă în comă la Floreasca, i-au montat stenturi la cap, pentru i s-a zdrobit creierul. A mai trăit 54 de zile după accident. Cu o zi înainte de moartea mamei am semnat un contract cu un avocat și la poliție la Alexandria mi s-a spus că nu pot depune plângere pentru vătămare din culpă pentru că nu sunt eu victima. După decesul mamei, am mers să depun o plângere penală și mi s-a răspuns că nu sunt parte procesuală, așa că a trebuit să fac succesiunea. Avocatul a făcut o cerere de consultare a dosarului care s-a respins pe motiv că nu am formulat o cerere de constituire parte civilă. Voiam banii atunci pentru a-mi salva mama, acum îi vreau pentru că așa e corect. Eu și toată familia am cerut despăgubiri morale de la asigurator, iar poliția încearcă să mușamalizeze totul. Am făcut cererea de constituire parte civilă și am cerut din nou să consult dosarul, iar avocatul meu a zis că nu dorește să formuleze plângere penală împotriva șoferiței, întrebându-mă dacă vreau să mă îmbogățesc de pe urma morții mamei mele. M-a șocat întrebarea, pur și simplu nu a fost niciodată vorba despre asta, ci despre dreptate. Așa că am recuzat avocatul și am formulat o plângere în alb împotriva șoferiței. La poliție nu voiau să o înregistreze, la parchet nu voiau să o înregistreze. Apoi m-am dus să consult dosarul. Mi s-au dat doar chitanțele mele și atât. Nici azi nu am văzut dosarul acela. La un an de zile am aflat că aceeași șoferiță mai făcuse un accident, tot pe fondul neatenției. Între timp s-a făcut o expertiză de dinamică auto, la cererea și numirea poliției. Ne-au pus să luăm loc și ne-au dat o hârtie în care scria că expertiza s-a făcut și că ni se vor trimite date prin mail. Nu ni s-au trimis. Atunci procurorul a constatat că există vicii de experiză, așa că cere alta, dar o menține și pe aceea ca probă. După accident s-a deschis dosar penal la Alexandria. După moartea mamei s-a făcut un raport de necropsie la INML. Raportul a ieșit după un an, dar la cauze nu scrie cauza de deces, ci că moartea a fost violentă. I-am făcut plângere medicului legist și nu s-a soluționat deloc, pentru că legistul ar fi persoană fizică. De doi ani de zile învăț codul de procedură penală și nu mă ajută nimeni. Acest dosar a fost închis cu NUP, pentru că nu există probe. Și încă ceva. Cum să existe probe, când căciula și papucii mamei au rămas acolo, iar polițistul i-a spus martorului ocular să le ridice și să le păstreze el? Și când le-am luat de la martor mi-a spus că nu pot să le depun pentru că s-au degradat. Între timp s-a schimbat procurorul de caz, dar noul procuror a menținut soluția. Iar șoferița nu e nici măcar suspectă, darămite inculpată. Ea nu are analizele de sânge la dosar. În plus, am solicitat ajutorul unui expert criminalist de la Brașov, care a zis că nu se bagă la Teleorman, că nu are nevoie de probleme.
Potrivit acuzațiilor familiei, neregulile de cercetare penală ar fi, în rezumat: echipajul de poliție sosit la locul acccidentului nu a ridicat probe, nu a consemnat martori de la locul accidentului, nu a luat declarațiile martorilor, nu a însoțit conducătoarea auto la analize într-o unitate spitalicească, nu au scris în Proces Verbal poziția corectă a mașinii iar autoritățile nu au permis familiei să consulte dosarul vreme de doi ani de zile. În plus, Carmen Burlacu își amintește un episod interesant, privitor la abordarea procurorului de caz:
„Procurorul de caz a țipat la mine când am mers la Parchet să consult dosarul și mi-a zis: „Da’ ce crezi tu, că vii să ne spui nouă: < Uite infractoarea?> și i-am zis: „Nu este o hoață care fură o ciocolată de la magazin. Este cea care a omorât-o din neglijență pe mama mea!”
N-a contat. Dosarul rămâne un mister îngropat prin birourile autorităților din Teleorman care par a nu avea niciun interes în a lămuri o familie îndurerată asupra tragediei prin care au trecut cu toții în urmă cu doi ani. De asemenea, nimeni nu pare să înțeleagă că fiecare moarte violentă are vinovatul ei și fiecare vinovat trebuie să plătească.
Trebuie sa se facă dreptate. Procurorii care mușamalizează cazul riscă să fie acuzați nu numai de abuz în serviciu și de neglijenta in serviciu ci si și favorizarea infractorului. Nu e mai simplu să își facă datoria?