liberinteleorman.ro

Moartea… un bisturiu dezinfectat cu apă – Sute de infecții intraspitalicești sunt în continuare “omise” din raportările medicilor teleormăneni

reportaj3Carmen Dumitrescu

Genocidul dezinfectanților i-a trezit pe unii. Nu pe toți, însă cei care pot ține ochii deschiși în condițiile unui adevăr dureros au acum posibilitatea de a-și asuma greșeala de a nu fi raportat numărul real de infecții intraspitalicești din Teleorman. Pentru că da! Asta se întâmplă de ani întregi prin spitalele noastre: oamenii  ajung în grija medicilor cu speranța însănătoșirii și pleacă de multe ori acasă cu microorganisme periculoase “la pachet”, pentru a deceda mai târziu din “cauze necunoscute”. Sau pe fondul unei rezistențe la antibiotice. Și povestea asta veche a fost strigată de către oamenii sistemului în toate cele patru zări, mulți dintre ei fiind conștienți că dezinfectanții vin diluați direct de la producător sau sunt amestecați cu apă din prea multă sărăcie. Și așa apare moartea în peisaj. O moarte scurtă și dureroasă, despre care nimeni nu vorbește neîntrebat, care are aspectul teribil al unui bisturiu dezinfectat cu apă… Încă din anul 2008, unii specialiști de-ai noștri în epidemiologie vorbeau despre faptul că în Teleorman, așa cum se întâmplă în toată țara, medicii nu raportează cazurile de infecții nosocomiale de teama închiderii unor secții sau a unor sancțiuni meritate. Așa că își asumă moartea unor oameni și minciuna de a se fi recomandat profesioniști ai domeniului. Oricât de revoltătoare ni s-ar părea situația de acum, după aflarea veștii că mâinile chirurgului care ne-a cusut durerile nu erau  prea bine dezinfectate , trebuie să fim conștienți și de faptul că situația nu e nouă și, în ciuda acestui fapt, toată lumea a tăcut mâlc și a raportat în parametri. Că o moarte în plus sau în minus pare să nu conteze prea tare pentru noi…

Bacteriile ucigașe din sala de operație

reportaj2De principiu, sala de operație e, prin definiție, un loc în care nu ne dorim să ajungem. Dar sentimentul pare a fi justificat și de faptul că prin sala de operație trăiesc în perfectă siguranță bacterii ucigașe, care pot pătrunde în organismul nostru printr-un bisturiu sau o mănușă chirurgicală… din cele mai bune intenții. Infecția nosocomială este definită ca fiind o afecțiune contractată în spitale sau în alte unități sanitare și se referă la orice boală cauzată de microorganisme care afectează pacientul spitalizat sau în tratament ambulatoriu, simptomele bolii putând să se manifeste și după externare. Frecvența infecțiilor intraspitalicești în Teleorman este ridicată de ani întregi, dar medicii raportează doar o parte infimă a cazurilor. Teama principală e, potrivit purtătorului de cuvânt al Spitalului Județean de Urgență din Alexandria, medicul Cătălin Dumitrașcu, aceea că s-ar putea închide secții, fapt ce ar duce la paralizarea unor activități din spital. Oricum, toți medicii admit faptul că infecțiile intraspitalicești nu sunt raportate în integralitatea lor, fie cu bună știință, fie pentru că simptomele apar după externare și nu mai sunt la curent cu evoluția stării foștilor pacienți. În anul 2011 s-au raportat doar 21 de cazuri de acest fel în Teleorman, deși medicii specialiști susțineau chiar și atunci faptul că nu acesta era numărul real al celor îmbolnăviți de sistem. În plus, faptul că medicii de familie prescriu cu ușurință antibiotice agravează situația, făcând ca multe dintre infecții să nu mai fie tratabile, la un moment dat. Dacă ar fi să urmărim raportările din ultimii ani, atunci am putea concluziona că bacteriile cele mai periculoase din peisajul intraspitalicesc teleormănean sunt stafilococul auriu, foarte rezistent la antibiotice, piocianicul, protaeus  – frecvent în spitalele mici ale judeţului, pe fondul utilizării unor dezinfectante inadecvate, E-coli  şi Klebsiella Pleumonae. Evident, stafilococul auriu rămâne cel mai periculos, el fiind frecvent în secțiile de chirurgie ale spitalelelor, fiind purtat chiar de personalul sanitar, care dezvoltă imunitate la bacteria în cauză. Totuși, stafilococul auriu e foarte rezistent la antibiotice și ucide destul de frecvent. În anul precedent, numărul infecțiilor intraspitalicești raportate în Teleorman n-a crescut față de media raportată în mod normal. Situația pare clară, din punctul de vedere al Direcției de Sănătate Publică Teleorman, care admite că e posibil ca numărul cazurilor să fie mai mare decât raportările uzuale. Vorbim despre două infectări cu Clostridium difficile la Spitalul de Pneumoftiziologie din Roșiorii de Vede, despre o infecție cu E-coli la spitalul Caritas din aceeași localitate, despre 22 de infecții la Spitalul Județean din Alexandria și despre 7 infecții în spitalele din Zimnicea și Turnu Măgurele. Cel mai bine stă spitalul din Videle, unde, teoretic, n-a existat nicio infecție de acest fel. În total, sistemul sanitar din Teleorman și-a recunoscut resposabilitatea față de doar un număr de treizeci și doi de bolnavi.

Genocidul dezinfectanților și efectele lui în Teleorman

reportaj1Scandalul dezinfectanților diluați a pus pe jar întreaga țară și a avut, în mod cert, efecte și asupra situației din spitalele teleormănene. Pe data de 12 mai a avut loc o videoconferință la sediul Ministerului Sănătății cu reprezentanții Direcțiilor de Sănătate Publică din țară. În cadrul întâlnirii, reprezentanții DSP au fost îndrumați să blocheze utilizarea biocidelor HexiPharma până la finalizarea anchetei administrative derulate. Tot atunci s-a luat decizia ca în cinci dintre spitalele județene din țară, printre care și cel din Teleorman, intervențiile chirurgicale să se desfășoare numai în regim de urgență, până la primirea de noi stocuri de dezinfectant. Potrivit directorului DSP Teleorman, Mioara Comana, situația a fost destul de complicată pentru spitalul județean, pentru că s-au sigilat toate biocidele din spitale, chiar dacă analizele făcute aici n-au raportat loturi diluate de dezinfectant. De aceea, pentru o vreme, în spitalul județului nu s-au mai putut efectua operații decât în regim de urgență, pentru că medicii n-au mai avut cu ce să dezinfecteze sălile de operație și instrumentarul necesar salvării de vieți. În plus, Mioara Comana susține că în Teleorman n-au existat acești dezinfectanți diluați, pentru că laboratorul DSP, acreditat RENAR, n-a dat astfel de rezultate. Totuși, dacă privim cu luciditate asupra situației din spitalele județului, constatăm chiar și empiric faptul că la noi se poate muri lejer. Curățenia lasă de dorit în aproape toate unitățile spitalicești, iar medicii sunt deja imunizați la germeni, așa că pot raporta infecții nosocomiale după bunul plac și mai puțin după o bună conștiință. Noi n-avem altă soluție decât să încercăm să fi sănătoși cât mai mult timp în afara spitalelor din Teleorman, căci riscurile de a ne îmbolnăvi acolo unde sperăm să redevenim sănătoși nu sunt și n-au fost niciodată neglijabile…

 

 

Advertisement

1 Comment

  1. spitalele mortii in Alexandria !
    cand ajungem la spitalele din Bucuresti si aud ca venim din teleormanul lui dracnea, doctorii sunt mai mereu cuprinsi de mila la adresa noastra !
    ” vai de voi ! ce se intampla acolo, la voi ?”
    ………………………………………………….
    daca ei spun asta, dar NOI ?????

Dă-i un răspuns lui Ion R. Negru Anulează răspunsul

Your email address will not be published.

Publicitate


Articolul precedent

Pătrașcu Marian Adrian… nino-nino

Următorul articol

CSEI Alexandria, locul III pe țară la fotbal unificat în 7

Cele mai recente articole de Actualitatea politică