liberinteleorman.ro

Metamorfoza Vioricăi Dăncilă. Drumul femeii cu „sarmale în păr” către funcția de președinte „cu coc” al PSD

În anul 2008, numele Vioricăi Dăncilă începea să se audă timid în Teleorman. Era vorba despre o femeie absolut banală, văzută deseori prin campaniile electorale, alături de oamenii importanți ai PSD la nivel local. Și pe vremea aceea tot blondă era, numai că, în loc de coc, purta în păr așa zisele „sarmale”, în esență, niște bucle obținute în mod artificial prin rularea suvițelor de păr pe moațe. Urmau alegerile europarlamentare, iar teleormănenii nu prea înțelegeau la vremea aceea exact care e rolul Parlamentului European și nici ce înseamnă Europa, deci nu știau prea bine cum și ce să voteze. De aceea, când Dragnea le-a spus că ar fi o idee bună să pună ștampila pe femeia blondă, care îl însoțea în campanii, oamenii s-au gândit că fotoliul de europarlamentar o fi vreo funcție onorifică, așa că au mers pe mâna baronului, care devenea din ce în ce mai popular.

În ianuarie 2009, Viorica își lua în primire primul mandat de europarlamentar, deși nici ea nu înțelegea prea bine la momentul acela ce avantaje îi poate aduce un astfel de titlu. De altfel, gurile rele spuneau că Viorica nici nu a fost foarte încântată de propunerea lui Dragnea, drumurile la Bruxelles fiind pentru femeia normală din Videle o corvoadă mai greu de acceptat. Dar, pentru că Dragnea avea obiceiul să fie mai degrabă imperativ decât interogativ, Viorica n-a avut altă variantă și a acceptat. Pe parcurs, a început să simtă avantajele noii funcții și a început să-i placă mai mult la Bruxelles decât la Videle. Asta nu însemna că nu mai trecea prin Teleorman. Dimpotrivă. Ființa timidă din 2008 devenise în 2014 altă persoană. Își schimbase vestimentația, își îmbunătățise textura tenului și a început să folosească cocul drept atribut personal de noblețe. Ori de câte ori venea în Teleorman, avea grijă să se întâlnească cu toți cei care o susținuseră și părea întotdeauna conștientă de faptul că trăim într-o lume în care nu abilitățile te fac mare. Ci relațiile. Pe vremea aceea, Viorica încerca din toate puterile ei să nu dea oamenilor din jur impresia că puterea i s-a urcat la cap. Asta i-a adus o anumită popularitate în Teleorman, pe care, sinceri să fim, nu și-a pierdut-o nici astăzi, după ani întregi în care numele ei a devenit cumva similar cu „Bulă”. Ba obișnuia să cultive relații cordiale chiar și cu „presa ostilă”, genul acesta de diplomație construind-o public drept un pesedist diplomat. Și, probabil, ar fi rămas așa, dacă în luna ianuarie a anului 2018, Liviu Dragnea n-ar fi făcut anunțul care a șocat întreg Teleormanul: „Viorica Dăncilă va fi noul premier al României!”

Era rezonabil pentru teleormăneni ca Viorica Dăncilă, după ani întregi de muncă la partid, să fie „exilată” în Europa și, în schimbul acestui „sacrificiu personal” să beneficize și de niște avantaje. Oricum, mulți dintre ei tot nu înțelegeau ideea de Parlament European, așa că reprezentantul lor acolo era cantitate neglijabilă. Dar să auzi că „femeia cu sarmale în păr” devine premierul țării, acesta era cu adevărat un motiv de șoc. Viorica nu se remarcase prin nimic special, toată lumea știa că e o femeie cu o educație limitată, că e un personaj public a cărui singură abilitate era diplomația și că era, în esență, un om ca oricare dintre ei. Nu era nici mai bună, nici mult mai rea. Dar asta deja te determina să te gândești la o profundă nedreptate. De ce? Pentru că nu exista niciun motiv s-o alegi pe Viorica, un exponent al teleormăneanului de nivel mediu, să fie premier. Nu se remarcase prin nimic. Deci de ce Viorica și nu orice alt teleormănean de rând? Frustrările s-au activat, în consecință. În tot acest timp, Viorica începea să comită gafă după gafă, demonstrând ceea ce simțea orice teleormănean cu bun simț: că premierul României nu e cu nimic mai bun decât cel mai slab dintre ei. Cu timpul, oamenii s-au imunizat și la frustrare. Gândul că Viorica Dăncilă e premierul țării a devenit un fel de resemnare.

Apoi Liviu Dragnea a intrat pe porțile Penitenciarului Rahova și n-a mai ieșit. Viorica a rămas în Guvern. Și-a schimbat atitudinea, într-un efort supraomenesc de a demonstra că a fost judecată greșit și că merită să fie premier. Probabil că, dacă la început, a fost ea însăși surprinsă de numirea în funcția de premier al României, acum începea să creadă că i se cuvine poziția. Cu sau fără Liviu Dragnea. Care n-a făcut-o om, potrivit apropiaților ei, ci a „terorizat-o”. Și, pentru a-și consolida această convingere personală, Viorica a decis să-i ia locul lui Dragnea în fruntea PSD. Din punctul de vedere al oamenilor de bun simț, decizia aceasta a fost cel puțin ciudată. Să iei locul omului care te-a făcut politician de rang înalt, după ce el a ajuns în pușcărie, e un gest cel puțin discutabil. Iar Viorica a jucat mereu cartea „omului bun”. Un om bun, cu un sistem de valori chiar și fragil, n-ar fi călcat pe cadavrul politic al celui care l-a ajutat. Și atunci, ce s-a întâmplat?

Ei bine, în jurul lui Dragnea a existat mereu un cor de lăudători. Rolul acestui cor era acela de a crește stima de sine a omului politic, în ciuda erorilor pe care el le comite. Astfel, politicianului i se construiește o realitate paralelă, în care el e iubit și respectat. Iar oponenții sunt manipulați și plătiți. Același cor, rămas pe liber după întemnițarea lui Dragnea, a trecut în subordinea Vioricăi. Așa că ea a început să creadă că este „salvatoarea” PSD. Povestea începea să capete formă. Așa că a pregătit recuzita: o sală mare, plină de oameni, majoritatea fani ai oricui ține în mâini puterea, un fundal sonor care solicită respect față de „campioni”, o idee despre România la puterea a zecea și multe îmbrățisări aparent calde, în esență ipocrite. Totul s-a legat de la sine. Exact ca maioneza, la care Viorica se pricepea atât de bine înainte să treacă prin procesul dezumanizării. Femeia „cu sarmale în păr” a devenit „președintele cu coc” al PSD în aplauzele ipocrite ale poporului pesedist care încă intră în delir la auzul numelui „Liviu Dragnea”.

Cine a citit „Metamorfoza” lui Kafka știe povestea omului care s-a transformat în gândac. O nuvelă absurdă despre sensul dezumanizării, care ne ajută să înțelegem ce i s-a întâmplat Vioricăi Dăncilă de la Videle. Pentru că transformarea omului în gândac este, în esență, cea mai potrivită metaforă pentru transformarea „femeii cu sarmale în păr” în „președintele cu coc” al PSD. Și, la cum arată contextul, sfârșitul celor două metamorfoze va fi identic…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate

Scoruri live

Articolul precedent

Curtea de Apel București va fi condusă de fosta șefă a Tribunalului Teleorman

Următorul articol

Strângere de semnături la Mavrodin pentru ca trei bătăuși să fie eliberați din închisoare

Cele mai recente articole de Actualitatea politică