În Teleorman talentul nu se arată la tot colţul. De altfel, în afară de câteva nume marcante pentru cultura naţională, acest judeţ n-a ştiut să-şi valorifice potenţialul artistic şi, din păcate, pe măsură ce anii trec, teleormănenii de valoare sunt din ce în ce mai greu de identificat. Marin Preda reuşeşte încă să ne salveze de stigmatul mediocrităţii culturale, numele lui fiind principalul punct de reper în identificarea Teleormanului pe hartă. Evident, asta înseamnă foarte puţin pentru mulţi teleormăneni.
Astăzi, marcarea celor 93 de ani trecuţi de la naşterea celui mai mare scriitor român s-a făcut prin nişte postări pe reţelele de socializare ale unora dintre oficiali. Şi cam atât. Unii dintre noi mai citesc, poate, romanele care au marcat cultura românească şi se regăsesc în Cel mai iubit dintre pământeni sau în Moromeţii, dar păstrează secretul doar pentru ei. În tot acest timp, teleormăneanul se recomandă în afara judeţului său drept urmaşul lui Marin Preda şi nimeni nu-i poate contesta mândria. Numai că, potrivit oricărei logici fireşti, Marin Preda n-ar trebui să facă mai multe pentru noi decât facem noi aici pentru ca amintirea să-i rămână vie.
Opozant fervent al regimului comunist, Marin Preda a rămas încă un scriitor dificil pentru mulţi dintre oficiali, din simplul motiv că nişte oameni cu o vagă cultură nu pot aprecia o operă de anvergura celei lăsate moştenire de marele scriitor teleormănean. Dar e bine ca măcar astăzi să ne amintim că în urmă cu 93 de ani, în comuna Siliştea Gumeşti se năştea fiul plugarului Tudor Călăraşu şi al Joiţei Preda. Un copil care avea să marcheze destinul cultural al judeţului Teleorman şi al întregii ţări, prin opere fabuloase, precum Întâlnirea din pământuri, Moromeţii, Cel mai iubit dintre pământeni, Viaţa ca o pradă sau Delirul. A plecat dintre noi pe 16 mai 1980, la vila de creaţie a scriitorilor de la Palatul Mogoşoaia, în condiţii neelucidate încă. De atunci el ne veghează şi ne duce spiritualitatea pe alte meleaguri, unde este mai apreciat…
De principiu, aici, pe plaiurile burnasiene, cultura e privită ca o obligaţie a autorităţilor şi, totuşi, timpul are răbdare cu noi. Poate tocmai pentru a ne arăta, la un moment dat, cât de mult greşim atunci când uităm cine suntem…