Carmen Dumitrescu
Nimeni nu e cu adevărat pregătit să facă față autismului. Și știu asta sute de părinți din Teleorman, care au primit diagnosticul copiilor lor ca pe o lovitură directă în față, care i-a lăsat într-o stare de confuzie și totală neputință. Un pic de ajutor nu strică niciodată în astfel de situații, și tocmai de la această idee a pornit Asociația Copiilor și Adulților cu Autism din Teleorman, unde psihologul Mariana Popescu, educatoarea Madi Bălan și profesorul Maria Pârșoagă fac constant eforturi pentru susținerea părinților și, mai ales, a copiilor care se confruntă cu această problemă. De când sunt apropiați de această Asociație, copiii care înainte erau reținuți, nesociabili și foarte timizi au devenit dornici să comunice, apți să dezvolte relații apropiate cu ceilalți și, mai ales, zâmbitori. Iar zâmbetul unui copil cu autism e cu adevărat o realizare majoră.
Mariana, Madi și Maria au reușit să facă o echipă incredibil de solidă, care a trecut prin multe pentru a-și atinge scopul nobil. Și încă n-au încetat să viseze, ele sperând ca, la un moment dat, să fie posibilă la Alexandria înființarea unui Centru pentru Copiii cu Autism. Dar, cu pași mici, reușesc să facă lucruri mari. Astăzi, de pildă, de Ziua Internațională a Conștientizării Autismului, cele trei au pus la cale o întâlnire la Primăria Alexandria a copiilor cu autism și a celor tipici, din dorința de a-i apropia și de a le asigura o cale de normalizare a existenței. În plus, promovarea integrării acestor copii este încă un deziderat pentru care societatea noastră trebuie să continue lupta. Pentru că ultimul lucru care servește cauzei binelui general e marginalizarea și izolarea copiilor cu autism. Mai ales că unii dintre ei sunt extrem de inteligenți. Cristi, de pildă, unul dintre copiii mari ai Asociației, știe să calculeze cu precizie ziua săptămânii în care o persoană își va celebra ziua de naștere, pornind de la simpla cunoaștere a datei. Cristi face calcule complexe, aproape imposibile pentru un om normal, are o memorie fantastică, își amintește cu precizie fiecare eveniment din viața lui, și aici ne referim la ziua exactă, strada pe care s-a întâmplat, oamenii care au mai fost acolo, caracteristicile lor. Cristi e, de fapt, un savant…. Și abilitățile lui ar putea fi extrem de utile societății. Dar despre Cristi vom mai vorbi și cu altă ocazie…
Președintele Asociației Copiilor și Adulților cu Autism Teleorman, psihologul Mariana Popescu spune că totul a început cu Cristi, cu dorința ei de a sprijini familia acestui copil-savant în încercarea dificilă de a-l integra: „A fost o provocare profesională, dar nu numai. Gândul meu bun pentru Cristi și empatia cu mama lui m-a determinat să încerc, nu să schimb lumea, ci prin muncă și dragoste să arăt că se poate mai mult pentru un copil cu autism.”
Și s-a putut mai mult: copiii din Asociație au ajuns să plece chiar și drumeții, în tabără, au fost puși în situații pe care de obicei nu le întâlnesc și au fost obișnuiți să interacționeze unii cu alții și să se aprecieze reciproc. Ceea ce e extraordinar, dacă înțelegi ce înseamnă, în definitiv, autismul…
Madi Bălan spune că tot dragostea a trimis-o în această misiune și, văzând câtă dăruire pune în proiect, o credem în totalitate: „Niciun părinte nu se așteaptă să aibă un copil cu autism, de aceea nimeni nu este pregătit pentru o călătorie atât de plină de neprevăzut, de frustrări și emoții puternice. Am fost alături de acești părinți în lupta lor din momentul înființării acestei asociații. De-a lungul anilor am fost părtașa eforturilor și zbaterilor acestor părinți.”
Maria Pârșoagă este, la rândul ei, un om extraordinar, care de mulți ani face atât cât poate inima ei să cuprindă și inima Mariei este fabulos de mare. Maria lucrează cu acești copii, îi ajută să treacă peste unele momente de criză și le transmite destulă căldură cât ei să se simtă pregătiți să se deschidă spre exterior: „Noi nu am vrut să spunem lucruri noi, necunoscute, ci lucruri adevărate, povești de viață pe care cei ce le trăiesc n-ar fi avut puterea să și le destăinuie, dintr-un singur motiv: că noi, cei care nu trăim astfel de încercări în viață, nu putem să-i privim firesc.”
Să sperăm doar că această piedică despre care Maria vorbește, de a înțelege și de a integra copiii cu nevoi speciale, este doar una temporară și că, pe măsură ce ne vom maturiza, ca societate, vom ști că autismul chiar poate fi depășit dacă facem minimul efort de a vedea că diferențele ne fac, de fapt, mai frumoși…