Seară de excepție la Alexandria după ce Marian Râlea și Dana Rogoz au făcut o veritabilă demonstrație de talent și artă teatrală cu piesa Proof de David Auburn. Un joc al nebuniei și genialității, interpretat cu sinceritate, a ridicat publicul în picioare și l-a ținut așa minute bune la finalul piesei, aplauzele prelungite fiind, de fapt, dovada că pe scena unei săli polivalente de provincie s-a jucat teatru de nivelul unei săli naționale de spectacol. Practic, timp de o oră și jumătate, publicul din Alexandria s-a simțit respectat. Marian Râlea, Dana Rogoz, Ionuț Vișan și Florentina Țilea au spus o poveste despre genialitate și nebunie, condimentată cu umor negru și lacrimi din plin, care a generat o experiență profundă pentru sute de oameni.
Deși Proof se construiește în jurul unei familii de matematicieni ciudați și aparent bolnavi psihic, mesajul adânc pe care piesa îl transmite e unul despre sinceritatea crudă, care vindecă. De altfel, în dialogul dintre matematician și fiica lui, ambii înzestrați cu un talent care atinge genialitatea, cei doi își împărtășesc fricile. Iar cea mai mare dintre ele e nebunia. Astfel că în dialogul dintre fiica zdruncinată psihic și tatăl ei mort transpare o idee vie: „Nu ești nebun, atâta vreme cât știi că ești nebun, pentru că nebunii nu se întreabă niciodată dacă sunt sau nu nebuni. Ei au lucruri mai bune de făcut!”
Și în ciuda faptului că nebunia pare a fi firul conducător al acțiunii, nu vedem în Proof acele schimonoseli specifice actorilor care interpretează nebunia, ci vedem un echilibru al deciziilor care se iau în funcție de binele celorlalți. Matematicianul trăiește cu grija de a-și fi sacrificat fiicele, iar fiicele matematicianului, care îl fac fie mândru, fie mulțumit, trăiesc cu spaima de a nu fi dat suficient pentru omul care le-a oferit viață. Și, deși diferite, fiicele matematicianului înțeleg să se iubească una pe alta destul cât să tragă într-un final concluzia că probabil totul va fi bine. Lipsa de încredere este o altă temă abordată în piesă, identificând-o atât în îndoielile personajelor secundare, cât și în disperarea celor principale.
Proof, o piesă în regia lui Andrei și Andreea Grosu, folosește masca unor matematicieni geniali pentru a vorbi, de fapt, despre fricile fiecăruia dintre noi: frica de a ne pierde echilibrul, de a nu lua deciziile corecte și, mai ales, frica de a ne pierde în labirintul propriilor noastre minți.
