Carmen Dumitrescu
În timp ce în restul ţării, PNL a devenit deja o pălărie suficient de mare pentru liberali şi democrat-liberali, la noi situaţia abia s-a aşezat. Dar asta n-o face mai puţin amuzantă… Pentru că în PDL lumea aşteaptă răspunsuri la petiţii şi visează la debarcarea Bitanului, în timp ce la PNL, oamenii se vânează reciproc, pentru a-şi da unii altora în cap cu setea cea de pe urmă. Această opoziţie divizată, plină de permutări şi combinaţii neinspirate, nu poate să nu genereze mila puterii pesediste, care a învăţat un lucru important în politică: oricât de mult ţi-ai detesta partenerul, trebuie să ştii să-ţi iubeşti interesul. Şi interesul fără partener e imposibil de realizat în culisele politicii.
Pe de altă parte, faptul că liberalii şi democrat-liberalii noştri s-au reunit şi de facto în cel de-al 12-lea ceas poate duce la presupuneri dintre cele mai simple. Şi, fără a intenţiona să le dăm apă la moară conspiraţioniştilor şi paranoicilor de serviciu, trebuie să remarcăm faptul că plecarea lui Niţulescu din fruntea PDL a avut nişte efecte nefaste pentru unitatea noului PNL. Ce e drept, oricât de criticabil ar fi Almăjanu, nimeni nu-l poate vedea alături de Bitanu’ în cadrul unei construcţii politice. Aşa că pare rezonabil scenariul potrivit căruia liberalii teleormăneni, în frunte cu Almăjanu, au amânat unificarea, în speranţa că Niţulescu va reveni la frâiele organizaţiei democrat-liberale. Deşi nimeni nu confirmă făţiş această ipoteză, simplul fapt că Almăjanu a refuzat orice comentariu pe această temă de la numirea lui Bitanu’ şi până în prezent, ne duce cu gândul la faptul că, oricât ar fi de însetaţi de putere, liberalii noştri ar fi încheiat un pact cu Diavolul, dar s-au temut de o asociere cu Michiduţă. Nu de alta, dar măcar Diavolul are prestanţă.
Totuşi, pe măsură ce zilele trec, liberalii teleormăneni au constatat, cu oarecare îngrijorare, faptul că lucrurile nu se vor mai aplana pentru Niţulescu şi sunt obligaţi să se aşeze la masă cu Bitanu’. Regulile de la Centru trebuie respectate ca atare, mai ales dacă se va decide o preluare a guvernării de către Dreapta politică. Până atunci, situaţia rămâne amuzantă, scindarea rămâne vizibilă iar Niţulescu rămâne singur şi nu-i vine să creadă, probabil, că oamenii pe care i-a ţinut de mână sunt chiar cei care i-au retezat craca de sub picioare. Ce e drept, poate că e mai bine aşa! Măcar până când judecătorii vor clarifica probitatea morală a celui care ţine acum frâiele unui partid pe cale să piardă tot ce-a câştigat Iohannis pentru el…
