Carmen Dumitrescu
Nu există niciun dubiu în privința faptului că Mălina Aciu este un copil excepțional. Poate tocmai de aceea, ea a fost prea mult pentru Alexandria, care nu i-a putut oferi șansele de care avea nevoie, în sensul de a marca performanțele pe care ea le are astăzi. Ultima dată am discutat cu Mălina când avea în jur de 12 ani și suferea din cauza faptului că municipalitatea alexăndreană nu știa dacă o poate sau nu sprijini în demersul ei de a participa la un campionat de șah în străinătate. Încă de atunci, Mălina părea a fi un copil extrem de ambițios și decis să învingă. Timpul a trecut, Mălina are 14 ani, se pregătește pentru înscrierea la liceu și tocmai s-a întors în țară de la Campionatele Europene cu patru medalii. Desigur, ea reprezintă în aceste competiții România și este sprijinită de Clubul Sportiv Focșani, nu de cel din Alexandria, care acum ar fi avut motive reale de mândrie. Sau, poate, noi avem alte motive să fim mândri că suntem teleormăneni decât copiii deștepți și talentați. Poate dacă ar fi avut și Mălina vreun conac pe patru locuri de casă, alta ar fi fost situația ei. Așa, ea nu poate decât să câștige titluri după titluri, lăsându-i muți de uimire pe toți cei care erau poate sceptici cu privire la valorile locale. Am vrut acum, înainte de Campionatul Național de Șah și după câștigarea titlului de vicecampioană europeană la șah rapid și dezlegări, să aflăm care mai sunt ambițiile și speranțele Mălinei. Ca de obicei, a răspuns cu aceeași modestie, franchețe și capacitate de sinteză pe care o cunoșteam deja, și totuși nu am putut să nu remarcăm incredibila ei evoluție, care s-a consolidat puternic în numai doi ani. Povestea Mălinei Aciu nu este doar povestea unui copil excepțional, ci este povestea felului în care o pasiune modelează un om și-l aduce la cea mai bună formă a lui.
Reporter: De când am vorbit noi ultima oară, tu ai avut o evoluție spectaculoasă. Cum poate un copil de vârsta ta să se descurce și cu școala, să facă și performanță?
Mălina Aciu: Nu este greu, pentru că dacă îți dorești ceva cu adevărat, chiar poți găsi timp pentru tot ce presupune ceea ce îți dorești. Și, sinceră să fiu, într-un fel, școala nu-mi ocupă foarte mult timp, pentru că nu-mi ia mult să învăț. Sunt atentă la ore și apoi acasă doar recapitulez. Da, în ceea ce privește șahul, într-adevăr lucrez foarte mult, mai ales că se apropie Campionatele Naționale într-o săptămână. Dar nu pot spune că este atât de greu și nici nu fac eu ceva foarte special ca să fac față. Sunt mulți care se descurcă.
R. Cam cât durează, în medie, pe zi antrenamentul la șah?
M.A. Depinde. Mă pregătesc cu antrenorul cam de trei ori pe săptămână câte o oră și jumătate și, în rest, depinde și de programul pe care îl am la școală, de activitățile pe care le mai am pe lângă, dar măcar o oră zilnic am grijă să o dedic șahului.
R. În momentul ăsta, chiar ai niște rezultate extraordinare. Spune-mi care-ți sunt cele mai dragi performanțe…
M.A. Clar, cele mai dragi îmi sunt cele patru medalii la Campionatele Europene, pe care le-am obținut recent. Am ieșit vicecampioană la șah rapid, vicecampioană la dezlegări și vicecampioană cu echipa României la șah rapid. Cred că acestea sunt cele mai dragi performanțe ale mele de până acum.
R. De ce ai ales șahul?
M.A. M-a atras încă de când eram la grădiniță, însă atunci nu luam asta foarte în serios. Pur și simplu, reprezenta o atracție pentru mine, o pasiune, mai jucam cu tata… Apoi, prin clasa a treia, m-am dus la cursuri. Așa mi-am dat seama că șahul îmi place mult și că, într-un fel, mă definește… Și simt asta în continuare.
R. În ce măsură ajută șahul să-ți structurezi gândirea?
M.A. Într-o măsură foarte mare, fiind sportul minții. Te ajută să gândești, te ajută să iei propriile decizii, să faci alegeri logice, corecte, atunci când te afli sub presiune. De aceea, cred că șahul și-a pus amprenta pe tot restul vieții mele, nu doar în perioada aceasta în care îl practic.
R. Te interesează doar șahul pe termen lung sau ai și alte planuri de carieră pentru viitor?
M.A. Intenționez să dau la un liceu bun și m-ar interesa profilul de Matematică-Informatică. Îmi place foarte mult și partea umanistă, limbile străine, dar mai mult mă interesează matematica și îmi doresc să merg în continuare pe o linie realistă.
R. Șahul ți-a deschis niște porți de cunoaștere a lumii. Prin ce țări ai umblat și ce te-a impresionat cel mai mult?
M.A. Am fost în Africa de Sud, în Rusia, în Cehia, în Croația și acum, recent, în Serbia. Dar cel mai mult mi-a plăcut Africa de Sud. Adică era o țară specială, cu locuri deosebite. Nu mulți au posibilitatea să vadă o astfel de țară și mi-a plăcut.
R. Să vorbim și de o chestiune un pic mai delicată, legată de faptul că aici nu ai primit prea multă susținere și ai fost nevoită să te înscrii la un club sportiv din Focșani care să te sprijine în participarea la competiții. Să ne imaginăm că privim situația din exterior și vorbim despre o altă Mălina. Ce simți tu în legătură cu asta?
M.A. Nu este neapărat frustrant ce mi s-a întâmplat, deoarece am găsit susținere într-o altă parte. Aici m-a susținut domnul Titirișcă. De fiecare dată când l-am rugat, a fost acolo să mă ajute, ba chiar își dorea să mă ajute mult mai mult decât i-am cerut eu, însă nu-mi place să abuzez. Dar nu este ok ce mi s-a întâmplat mie. Adică nu sunt mulți tineri de acest gen în Alexandria și cred că autoritatea locală ar trebui să îi susțină pe cei care vor și pot să facă ceva. Acum, după cum spuneam, nici nu mă mai gândesc la astfel de lucruri, pentru că mă pregătesc pentru Campionatul Național. Este cel mai important campionat pentru un junior, pentru că îți oferă oportunitatea să mergi la Campionatul Mondial sau la Europene. Încerc să mă pregătesc cât mai bine.
R. Cum îi vezi pe tinerii din jurul tău? Ți se pare că ești ca ceilalți sau că ești diferită?
M.A. Nu mă consider diferită. Sunt un copil ca toți ceilalți, numai că eu mi-am găsit pasiunea.
R. Ce-ai spune unui tânăr care își caută încă drumul?
M.A. Să nu se dea bătut!
R. Tu te-ai dat vreodată bătută?
M.A. Nu.
R. Ești o învingătoare?
M.A. Probabil…
R. Cum îți privești adversarul? Subestimezi sau supraestimezi?
M.A. Și, și… Depinde. Uneori subestimez, alteori supraestimez. Uneori pierd cu un adversar mai slab, dacă am un moment de neatenție și mă deconectez de la joc, alteori câștig cu un adversar puternic, doar pentru că nu mă demobilizez.
R. Povestește-mi despre clubul din care faci tu acum parte, cel de la Focșani.
M.A. Ei mi-au solicitat înscrierea. Aveam mai multe solicitări, dar am ales Focșani, deoarece părea un club serios, care chiar își dorea să mă ajute, aflând despre situața mea. Și nu regret că m-am mutat, pentru că îmi oferă multe posibilități și facilități pe care nu le aveam aici.
R. Ce ambiții ai?
M.A. Vreau să fac un liceu bun, o facultate bună, poate apoi să plec din țară. Cu șahul vreau să ajung la un nivel foarte înalt, atât cât e posibil în România acum.
