Mai bine circ, că pâinea prostește!

Carmen Dumitrescu

Că vrem sau că ne e scârbă, iată că ne apropiem de o nouă campanie electorală. Și mirosul fetid se simte deja dacă aruncăm o privire asupra mediului online sau a emisiunilor TV, unde viitorii candidați, știuți sau încă neatinși de binecuvântarea Baronului, au început deja o foarte agresivă propagandă, care nu spune nimănui nimic. Dar privind cu ochi de copil toată această poveste, descoperim imaginea unei lumi în care Caragiale n-ar mai avea prea multe metafore de pus, că Farfuridi și Brînzovenescu sunt aici la ei acasă. Și mai interesante sunt rețelele de socializare, unde s-au activat deja zeci de conturi fără identitate certă (probabil că fiecare în parte reprezintă vreo cinci capete din ce în ce mai seci), care nu fac altceva ziua întreagă decât să propovăduiască binecuvântările lui Drăgnezeu sau ale Al(b)inuței liberale (căci PNL-ul din Teleorman n-are personaje de succes pe Facebook).  Și uite așa aflăm de la aceste floricele, maimuțici, păsărele, top-modele și personaje de desene animate că Dragnea e un zeu echilibrat și vertical, că de ziua lor copiii primesc sfaturi despre cum să-l împuște pe Iohannis, că nimic n-ar fi frumos pe lumea asta fără un trandafir roșu și că liberalii caută vedete ca să candideze prin locuri în care bebelușele lui Capatos sunt încă privite precum zeițele coborâte din văzduhul rușinii de a fi român în România zilelor acestea. Cârdurile de neasumați duc propaganda la extrem, aruncând pe piață dezinformări, dar și laude deșănțate care ne amintesc, culmea!, nu că trăim într-o țară cu valori democratice, ci alte lucruri: că odele sunt încă la modă și că ar trebui să se relanseze un ziar de tip “Scânteia”, care să-i pupe degetul mic de la piciorul stâng sau drept (în funcție de culoarea politică) conducătorului iubit. Ce facem noi, toți ceilalți, în tot acest timp? Ne propunem să ieșim la vot, să-i dăm lui Dragnea o lecție de umilință sau să-i demonstrăm lui Pîrvulescu că mai are politică de învățat? Nici vorbă! Noi stăm relaxați și admirăm circul online sau televizat, încercând să înțelegem de ce oare nu suntem și noi acolo, în locul lor, căci aparent pe noi ne duce mai mult capul. Dar, în același timp, nu vrem să aflăm răspunsul la această întrebare. Căci dacă l-am afla, am fi, Doamne ferește!, în situația inedită a mânca ceva mai multă pâine în anii ce vin. Și noi nu vrem asta, că știm de când ne-au adus părinții pe lume că pâinea merge cu orice, dar cam prostește. Și e un risc pe care ar fi păcat să ni-l asumăm. În consecință, ne petrecem zilele admirând prostia și amuzându-ne de ea, căci nimic nu e mai terapeutic pe lumea asta decât teatrul și circul. Din fericire, în Teleorman avem destul din amândouă. Că de aceea n-avem timp să mergem la vot atunci când contează și ne lăsăm morții s-o facă, atunci când Baronul le sună deșteptarea. Trist e că după ce se va încheia campania, toate conturile acelea false, toate roiurile de neasumați, flatați de faptul că-și pot acoperi urâțenia fizică cu fotografia vreunui model sau a vreunui câmp de lavandă vor dispărea și ele. În urmă, vom rămâne tot noi. Vom mânca la fel de puțină pâine ca și astăzi și ne vom bucura la fel de mult că n-am făcut exces de hrana ce prostește. Doar că atunci nu vom mai avea circ. Și va trebui să ne resemnăm așteptând o altă campanie, că biletele la teatru costă…