Monica Vasilescu
În Teleorman, e greu cu libertățile. De orice fel. Aici, în județul prigonit de interese politice, apariția unui ziar ieșit din tipare revoltă pe multă lume. Mai ales pe politicieni. Nu pe toți, însă. Pe unii care s-au trezit importanți peste noapte, pe alții care s-au căpătuit de pe urma scaunelor publice în care și-au pus fundul sau pe cei care au interese obscure de viitor și metehne din trecut. Și cum libertatea de exprimare nu e la îndemâna oricui să o accepte, câțiva șefuleți de instituții ale statului (deci, nu ale lor) sunt stresați de conținutul editorial al ziarului Liber în Teleorman și acționează cu toate forțele întru stoparea lui. În Consiliul Județean Teleorman, spre exemplu, site-ul ziarului Liber în Teleorman este greu de accesat spre deloc. La fel se întâmplă și la Primăria Alexandria, după cum ne-au semnalat unii angajați. De curând, am aflat că aceeași situație se regăsește și la Direcția de Protecție a Copilului Teleorman, acolo unde scandalul cu Bombonica a generat și apetitul unora de a pune ”batista pe țambal”. Că așa e în Teleorman…
Libertatea presei NU este, cum ar trebui să fie, unul din cele mai eficiente mijloace prin care publicul află şi îsi formează opinii despre ideile şi atitudinile conducătorilor politici. Nu. Aici, în județul celor mai comuniști dintre democrați, cei de la putere au epuizat toate metodele de a ne pune pe ”mute”. Au trecut de faza amenințărilor, de procesele în instanță, de măsuri abuzive sau zvonuri menite să ne discrediteze și au găsit procedeul cel mai eficient: ”stopaj la sursă”. Adică, ne-au blocat și au impresia acum că sunt curați ca lacrima.
Tot aici, aceiași oameni publici (care au și ei, până la urmă, o libertate, aceea de a constrânge) au uitat că în momentul în care ocupă un post plătit din banii poporului trebuie să dea socoteală de faptele lor celor care i-au ales, mai cu seamă dacă în joc sunt lucruri privind comunitatea. Ei nu acceptă sub nicio formă critica, nici măcar una constructivă precum a noastră, și nu au de unde să știe că libertatea individului de a primi informaţii şi idei include dreptul de a le căuta utilizând toate sursele legitime disponibile. Iar dreptul de a primi informaţii şi opinii se referă, în special, la mijloacele de informare în masă, care au libertatea de a comunica publicului toate acestea.
Este dreptul publicului de a fi informat în mod adecvat, în special, asupra problemelor de interes comun. Iar teleormănenii nu ar trebui subestimați cu privire la propria putere de percepție, fiindcă și aici oamenii pot singuri să tragă concluziile, dacă au libertatea de a selecta informaţiile apărute în spaţiul public. Iar celor din instituții nu ar avea de ce să le fie teamă, că nu toți cei care ne citesc opiniile sunt în acord cu ele, mai ales că noi avem certitudinea că pagina noastră este accesată mai mult de către cei care nu ne au la suflet, decât de aceia care ne iubesc. Și nu ne facem nicio grijă cu privire la asta, fiindcă fiecare are dreptul de a alege cine să-l informeze. Este foarte important, totuși, să aibă propria opinie, nu una impusă de unul sau de altul. Dar, pentru că avem convingerea că nu au cum să blocheze ei, pe cât putem noi să ne exprimăm, nu ne mai străduim de mult să pricepem atitudinea celor care ne conduc… E ca-n Arghezi: ”O infimă fracțiune de indivizi înțeleg lucrurile într-altfel, probabil cei mai mărginiți, din care face parte cu evidență și semnatarul”.
