Liviule, tu du-te liniștit la pușcărie, că te scoatem noi!

în Din culisele politice

Carmen Dumitrescu

Dacă te uiți la parcursul politic al lui Liviu Dragnea, ai putea crede că personajul e destul de bine mobilat la mansardă. A profitat de oportunități ca niciun altul, a știut să-și cumpere funcția de prefect cu vreo doi pești, a știut să se însoare cu femeia capabilă să-i asigure un nivel de bunăstare suficient ca să bată la porțile politicii, a știut să cumpere oameni, să vândă oameni. Cu alte cuvinte, dacă îl analizezi pe Liviu Dragnea strict prin prisma felului în care s-a construit ca personaj politic, ai putea crede că omul nu e prost deloc. Până când a intervenit disperarea. Atunci vezi un Liviu Dragnea cu inteligența unui copil de școală gimnazială, care încearcă să profite de mila cadrului didactic pentru a nu da lucrarea de control. Când trebuie să fie audiat la Înalta Curte, îl doare spatele, când își așteaptă condamnarea, fixează data nunții. Ciudat, nu? Nu prea…

Condamnarea aceea de trei ani și șase luni, care se poate converti în celulă cu gratii în numai câteva zile, îl face pe Dragnea să reacționeze autentic. Și să arate că el n-a ajuns Liviu Dragnea prin sine însuși. Nu! Liviu Dragnea este marioneta unor oameni deștepți (cam paraleli, dar deștepți), care au găsit în el profilul perfect al politicianului de care Rusia are nevoie în România. Și i-au dat toate indicațiile despre cum să joace jocul politic, pentru a se afirma treptat și a deveni politicianul care va institui comunismul după care românii sunt (să nu ne ascundem pe după degete) cel puțin nostalgici!

Astăzi, la Craiova, Liviu Dragnea face o mărturisire absolut înfiorătoare: “Mulţi mi-aţi spus: Liviule, nu te lăsa! Mi-a mai zis cineva tot aici: Chiar dacă te arestează, să nu renunţi, că venim şi te scoatem de acolo.” E drept că spusele lui Liviu Dragnea nu sunt credibile în esență. Adică un om matur care minte că-l doare spatele ca să nu fie audiat de judecători nu mai are nici măcar dreptul să spună că cerul e albastru, fără ca persoanele din jur să verifice de două ori informația. Și totuși, dacă nu minte și cineva din mulțimea craioveană chiar i-a spus cuvintele astea, atunci trăim un moment teribil ca națiune. Numai gândul că nu mulți, ci un singur om a putut verbaliza monstruozitatea asta este în sine un eșec pentru statul de drept în România. Căci prin asta nu se pune la îndoială doar competența autorităților, ci statul însuși.

Pe de altă parte, ca să-l vedem pe Dragnea și cinci minute în pușcărie, mulți i-am putea promite orice. Mai ales că la nivelul lui de dezvoltare intelectuală (potrivit manifestărilor publice din ultima vreme), te și aștepți să se agațe de orice vorbă în vânt. Tocmai de aceea, ca să-i mai diminuăm frica și să-l determinăm să lase presiunile asupra oamenilor care trebuie până la urmă să facă dreptate în povestea lui, îi promitem și noi cât putem de mult. Aproape ca omul de la Craiova, dar un pic mai altfel: “Liviule, tu du-te liniștit la pușcărie, că te scoatem noi! Parol!”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*