Monica Vasilescu
Ești umil și îți duci cu resemnare jugul unei existenţe plină de compromisuri. În decursul carierei, care e pe sfârșite, ai avut destule momente de revoltă, dar puține (spre deloc) acte de curaj în care să strigi dacă nu-ți convine. Ai făcut parte din categoria politicienilor care vorbesc în deşert şi tac în junglă și ai reușit în viață să te menții la o linie de plutire stabilită de alții. Ai fost un NIMENI de care au depins multe proiecte.
Acum… te uiți în sus şi nu mai vezi decât o nemărginire din care nimic nu-ți mai aparţine și, în felul acesta, ți se acutizează frustrarea datorată nepotrivirii între ceea ce ai vrut să fii și ceea ce ai reușit să devii. Pentru că, atunci când ești mic, neînsemnat și slab de înger, singura satisfacție în viață este slujba primită nemeritat și faptul că, prin ea, având fierbânţeli la inimioară, ai reușit să scoți la plimbare o duduie deschisă să primească și o rochie în dar la întoarcere.
Dragă politician, panelist de seamă, știm că nu e ușor să citești prin ziare că ești incompetent, dar nici pentru omul de rând nu e simplu să plătească în funcții nepricepuți, în timp ce el muncește precum robii pentru un salariu așteptat o lună. Acuș pleci din funcție, fără identitate, fără demnitate, fără urme. Îți facem portretul politicianului pe ducă (în sensul apariției publice) într-un soi de satisfacție că mai scapă societatea de un politruc opac, care i s-a închinat și Sfântului și balaurului. Haide, plimbă ursul, omule perfid, rămâi în uitare și bea ceai de rozmarin.
