Monica Vasilescu
Sute de teleormăneni sunt fără loc de muncă, în timp ce unii sunt plătiți de populație să enerveze și să încurce lumea. Că este bine să lucrezi la stat. Îți faci, NU îți faci treaba, salariul vine mereu la timp, nu te îngrijorează concurența și ești sigur că întreprinderea nu se va închide niciodată. În condițiile date, nu ai de ce să te stresezi.
La Finanțele Publice Teleorman, dacă te împinge nevoia să ceri o hârtie, chiar și una goală, faci un slalom printre ghișee care îți ocupă o zi întreagă (într-un caz fericit). Deși sunt obligați să aibă o anume conduită în exercitarea funcției publice, mulți dintre cei norocoși că au găsit locul-minune fac pe interesanții și pe inaccesibilii, atitudini aflate în contradictoriu cu fișa postului.
Fără a generaliza, câteva doamne funcționărese cu umblătură țeapănă se plimbă exuberante pe holurile instituției și mută hârtii dintr-un birou în altul, în timp ce oamenii de rând, fiind de rând, stau la rând… și așteaptă să se deschidă ușa ghișeului călduros. Iar când aceasta se deschide, locul nu e niciodată nimerit, iar răspunsul nicidecum prompt. Pe lângă redirecționarea ”clienților”, doamnele mai au și alte preocupări. Una nu lasă telefonul din mână nici când deservește cetățeanul, iar o alta care nu are legătură directă cu exteriorul mănâncă semințe de zor.
Și exemple sunt destule. Ar fi bine să existe om care să nu fi avut o întâmplare din această categorie cu un funcționar public. Trist este că pe zi ce trece realizăm că va mai dura mult până când corectitudinea și bunul simț vor găsi și la noi măcar ocrotirea de care se bucură nelegiuirea și lipsa manierelor elementare. Dar… sperăm că va dura puțin până ce directorul Lefterie Comănescu va face ordine printre acele cucoane care vin la serviciu ca la pension.