Carmen Dumitrescu
S-au dus alegerile, s-au format majoritățile, s-a rupt gura târgului și toate sunt exact așa cum erau. Pe ici, pe colo s-a mai schimbat câte unul, dar nu într-un mod care să ne facă să privim către viitorul apropiat cu vreo speranță. Oricum, le-am abandonat pe toate la intrarea în Teleorman. S-a dus Dragnea! S-a dus Nițulescu! Așa ne mințim în fiecare zi. Ca și cum n-am vedea că ei sunt tot printre noi, ne respiră aerul și ne storc de bani. Nu direct, prin interpuși. Dar nu tot la fel doare? Cu ce ar trebui să ne încălzească faptul că acum ne fură unii mai mici și cu mai puțină personalitate decât ei? E drept, din categoria greilor chiar au rămas puțini. În afară de Drăgușin, nu mai există vreunul în stare să facă politică pe la noi prin județ. Și, din fericire, Drăgușin nu e prea ambițios. El are idealuri modeste și nu vrea să depășească limitele unui primar de Alexandria, deși talent politic are destul. Așa că e normal să-i ajute Dragnea și Nițulescu în alegeri, în dexteritatea furtului și în mii de alte chestiuni pe care noi refuzăm să le înțelegem… de frică. Că uneori e bine să nu știi prea multe. În tabăra cealaltă, Almăjanu are un urmaș pe măsură, care știe să-și așeze apele în funcție de felul în care maximizează beneficii. În esență, toate au rămas la fel ca înainte. Și, din păcate, noi am rămas la fel de triști și de săraci. Evident, avem și noi un ștrand și putem vedea un film în variantă 3 D dacă nu avem somn dimineața, dar parcă părinții noștri sperau la mai mult pentru noi. Poate sperau să lucrăm în vreo multinațională. Dar de unde multinaționale la Alexandria, că pentru asta ar trebui un pic de implicare a autorităților. Și autoritatea e preocupată de bunăstarea lui Nae Tatu and Company. De fapt, Nae Tatu e un fel de multinațională a noastră. Una multilateral dezvoltată. Și înțelegem perfect că dintr-o prietenie cu primarul nu se pot realiza decât lucruri mărețe. De aia am vrut și noi mereu să fim prieteni cu primarul, dar primarului îi plac prietenii care nu știu să-i spună că umblă dezbrăcat. Evident, mai sunt și alții, numai că nu ni-i amintim prea bine, ei ciugulind din banii publici de când e PSD-ul la putere. Și uite așa trec anii. Ne trec anii! Și rămânem la fel. Bucuroși că avem primari pesediști, cu zâmbetul larg pe buze și foarte sociabili. În jurul nostru nu crește, însă, nicio multinațională, niciun teatru, niciun centru multifuncțional pentru tineri. Și nici măcar prea multe valori, căci resursa umană e alungată de pe aceste plaiuri chiar de către primar, care le oferă celor “dragi” bilete doar dus către București. Partea interesantă e că pe la noi nu prea trec trenuri și că gara e artefact, dar ce mai contează? Noi rămânem fericiți și așteptăm să vină vremuri noi. Nu pentru că am avea vreo speranță de mai bine de la anii care vin. Ci, pur și simplu, pentru că nouă ei ne plac. Pe ei îi admirăm în secret și în public. Ei ne reprezintă pe noi, laolaltă cu idealurile noastre și speranțele pentru copiii noștri. Așa că așteptăm alte vremuri noi… pentru ei!
