La Spitalul Județean Teleorman s-a vopsit gardul, dar a rămas înăuntru leopardul

Monica Vasilescu

Te-ai îmbolnăvit şi ai fost lipsit de inspiraţie încât să te lași dus la Spitalul Județean Teleorman? Află că, dacă scapi teafăr, eşti demn de un episod într-o emisiune de mare anvergură difuzată pe Discovery. Dacă ai ”tehnicile esenţiale de supravieţuire”, prezentatorul tv – Bear Grylls îţi va oferi, fără doar şi poate, spaţiul necesar de emisie pentru a explica metodele folosite. Unul dintre protagoniștii acestui show ar putea fi un cetățean internat la cea mai mare unitate sanitară din Teleorman, care nu a fost suficient de inspirat încât să-și aleagă ziua în care avea să devină pacient, neștiind că, la Alexandria, sâmbăta și duminica nu sunt potrivite pentru îmbolnăvire.

Vineri, spre miezul zilei, dintr-o localitate teleormăneană se apelează numărul de urgență 112 pentru o persoană care a căzut pe gheață. În doi timpi și trei mișcări, o ambulanță SMURD își face simțită prezența, constată urgența și decide ca destinație cel mai apropiat spital, cel de la Zimnicea, deși se știa că acolo nu sunt condiții și nu există medic ortoped. De ce Zimnicea? Așa este protocolul, vine răspunsul scurt și prompt din partea ambulanțierilor. Ajuns la unitate, pacientul este informat că spitalul nu este dotat cu medic de specialitate, astfel că, în cel mai scurt timp, va fi transferat la Alexandria, așa cum îi spusese inițial și logica sa. Au trecut circa două ore, cu alte formalități, după care s-a procedat la plimbarea către capitala Teleormanului. La Urgențe, lume multă, cadre medicale puține. Trece vremea, vine un medic și pune diagnostic: fractură de șold. Prin urmare, internare. Cum se face asta? Se intră întâi într-un salon adiacent UPU și se așteaptă. Nu se știe exact ce. După vreo oră, urmează schimbul de haine. Într-o locație pe frontispiciul căreia scria ”baie barbați”, femeia internată este ajutată să respecte dress code-ul spitalului, moment după care este invitată să aștepte, că sunt doar doi brancardieri pe secție. Și așteaptă… de la ora 17.00, până la ora 23.00.

A urmat o sâmbătă de inerție și a venit duminica în care a solicitat transferul la București. Panică mare printre medici, pacientul vrea să plece, iar asta nu se face așa, cu una, cu două. Transferul cu ambulanța costă 1000 lei, dă prețul unul dintre medici. 500 vine o apreciere din partea altuia. Ambele variante pică, deoarece este duminică și nu are cine să taie chitanță. În aceste condiții, medicul de gardă pe Ortopedie, Gabriel Nițu, ia decizia de a nu semna transferul la București, lăsând ca singură variantă eternarea pe proprie răspundere. Asta după ce spune că nu-și asumă înrăutățirea stării pacientului prin transferul cu ambulanța, urmată de contradicția că afecțiunea nu e așa gravă. Și își duce privirea în calculatorul său, în care se regăseau, la o vedere fugitivă, oferte interesante de petrecut vacanța.

Externarea durează aproximativ o oră. Trei rânduri neinteligibile pe-o foaie și dilema transportului până la mașina personală. Nu sunt brancardieri disponibili, iar targa (pusă la dispoziție după insistențe) a fost împinsă de doi angajați bine voitori până la mașina în care spațiul nu prisosea și nu era cel mai adecvat pentru o persoană căreia i s-a rupt un os. Din contră.

Ajunsă la un spital din București, pacienta și însoțitorii simt că au intrat într-o altă lume. Nu una foarte normală, cum fi în orice spital din capitalele civilizate, dar măcar într-una în care vorba bună nu se oferă cu porția. Targa apare în primele cinci minute de la momentul înștiințării că a venit un pacient cu fractură. Medicul își face și el simțită prezența și, în circa 15 minute, a pus o diagnoză nouă (diferită de cea de la spitalul mare) și a prescris tratamentul corespunzător, până la alte analize esențiale. Forfota continuă și toată lumea rămâne calmă. Cadrele medicale, deși suprasolicitate, au venit de mai multe ori pentru a se asigura că totul este în regulă, semn că la Alexandria nu e o problemă de duminică, ci una de omenie. Și chiar dacă au vopsit gardul cu 20 de milioane de euro, și au dat banii pe ”de toate”, pe vestiare, cablu radio-tv, conexiune internet, jaluzele orizontale interne din lemn, cu brille-sollei-uri exterioare, tâmplărie nouă, zugrăveli și pardoseli adecvate mediului sanitar etc., au omis investiția în resurse umane și au confirmat încă o dată, deși nu mai era nevoie, că adevărata luptă a oamenilor nu se dă cu boala, ci cu sistemul!