Monica Vasilescu
În Teleorman, nu e o surpriză la niciun început de an școlar că sunt școli fără apă, lipsite de grupuri sanitare sau cu lucrări de reabilitare nefinalizate. Ne-am obișnuit cu absurdul situației și că școala nu este prioritară pentru toți decidenții din comunitățile locale, responsabili cu buna gospodărire a învățământului. Nu ne-am fi așteptat, însă, ca disfuncționalitățile să se regăsească și la unități de învățământ cu pretenții, din capitala de județ, pentru că aici am văzut mai des interes pentru actul educațional. La Școala Gimnazială nr.5 din Alexandria, copiii de clasa 1 învață, la etajul 1, într-o miniclasă improvizată, extrem de restrânsă. Unii dintre părinți sunt nemulțumiți de modalitatea în care direcțiunea școlii a ales să managerieze lipsa spațiului, mai ales că, anul trecut, la clasa 0, cei mici s-au obișnuit să-și desfășoare cursurile într-o clasă mult mai încăpătoare. Ei au fost mutați, se pare, pentru că sala mult mai aerisită, de la parter, a fost ”promisă” unei alte doamne învățătoare. Noi nu știm dacă așa stau lucrurile, și, până la urmă, nu contează cine și de ce a hotărât așa, ci, mai degrabă, că deciziile gândite în dezinteresul celor mici pot afecta parcursul școlar al acestora, până conducerea ”va găsi o soluție”.
