Monica Vasilescu
Nu e localitate pe faţa pământului să nu aibă istoria ei, dar, pentru a dăinui, istoria se scrie şi cu trudă, nu doar cu amintirea ei din când în când. În Teleorman, în pădurile de la Beiu, încă se mai observă urmele celei mai frumoase şi semnificative construcţii, o bijuterie arhitecturală cândva, moșia care se leagă de numele renumitului filosof Constantin Noica, personalitate care are obârșia în județul nostru.
În satul Beiu, comuna Ștorobăneasa, se ajunge ușor și mai toată lumea știe unde este impozantul conac care a făcut localitatea celebră. La scurtă distanță de centrul localității, asfaltul se termină și urmează un drum pe lângă pădure care duce către locul despre care vorbim. Casa a funcționat o bună perioadă ca sediul C.A.P., iar mai apoi ca grădiniță. Locul feeric odinioară pare acum fără viață, cu ziduri în descompunere și cu o grădină pe unde sunt lăsate libere niște păsări de curte. Chiar și așa, peisajul încă te poartă în visare, iar trunchiurile solide de copaci dau un farmec aparte zonei. Un stejar de aproximativ 700 de ani, aflat pe lista de Monumente ale Naturii, își duce misterios, greutatea și mai este vizitat, din când în când, de iubitori ai naturii. Pe vremuri, nu de mult, din rădăcinile acestuia țâșnea un Izvor cu „apă vie”, care a fost obturat de noul proprietar. De la Niculae Rădulescu Dobrogea, descendent al lui Constantin Noica, am aflat că domeniul ce a aparținut unchiului său, Ion Noica, era, cândva, paradisiac. ”Zona asta era de o frumusețe rară. Fiul lui Ion Noica, rebotezat Alexander Freiwald (din Radu Noica), pentru a deveni cetățean german, a vândut suprafața adiacentă a Conacului Monument Istoric și de Arhitectură unui alexăndrean care locuiește în Canada. Am încercat o sensibilizare a autorităților locale, întru salvarea ambelor monumente, dar e greu… Îmi e milă că a ajuns așa”.
Casa familiei I.P. Noica proiectată de arhitectul Constantin Joja, în anul 1937, a fost cumpărată, în urmă cu patru ani, de un teleormănean stabilit în Canada. După ani întregi în care proprietarii, în speță Radu Noica, nu a reușit să vândă construcția pentru că avea un preț foarte mare, s-a găsit un pasionat de monumente istorice și de artă, în general, să o achiziționeze. Sorin Rizeanu este profesor în Canada și nu a dat semne că s-ar implica foarte mult în stoparea prăbușirii clădirii ce ne arată o bucată de istorie. Iar măsura recondiționării este una necesară, fiindcă asemenea frumuseți merită conservate, iar aici ar trebui să intervină și autoritățile, pentru că e păcat ca omul de rând să nu poată avea acces la paradisul din pădurea care te duce cu gândul la poveste și care contribuie, prin arhitectura sa, la pitorescul ce bucură ochii și amintește de filosoful nostru Constantin Noica…
