Carmen Dumitrescu
Adevăratele lupte ale Teleormanului se poartă nu departe de conacul lui Dragnea din Alexandria. Inamicul celor care stau acolo, așteptând într-o sărăcie cruntă ca durerea să se termine, e unul realmente periculos. Noi îl numim simplu „cancer” și-l amintim rar în conversații, de teama de a nu-l convinge, prin invocare, să ne caute în mod neașteptat…
Secția de Oncologie, subordonată Spitalului Județean din Alexandria, are un destin la fel de tragic ca al celor care au neșanșa de a-l tranzita. Ani la rândul, în respectiva secție nu s-a făcut absolut nimic. Nici măcar lenjeriile nu erau utilizabile în urmă cu un an, așa că mulți dintre pacienți veneau cu schimburi de acasă. Dacă era iarnă, se încălzeau cu mijloace personale, aduse de însoțitori. Dacă era vară, mureau de cald. Acum, lucrurile s-au mai schimbat. Șeful spitalului județean, Alexandru Dobre, a spus că acolo s-au mai făcut niște achiziții, majoritatea în mobilier. În rest, peisajul este în continuare dezolant, iar spațiul foarte mic. Într-un singur salon țipă uneori de durere câte trei sau patru bolnavi. Tot ei se și alină reciproc. Pentru că boala asta necruțătoare te învață să fii altruist. Cadrele medicale și auxiliare fac tot ce pot în limita bugetului alocat. Dar tot ele spun că mâncarea e proastă și personalul are perioade în care nu mai face față nevoilor pacienților internați acolo.
Asta se întâmplă la două străzi de conacul lui Liviu Dragnea. O clădire impresionantă, cu multe anexe, terenuri de sport și zone de agrement. În care… nu locuiește nimeni. A cărei întreținere lunară costă de două ori mai mult decât bugetul pe un an al Secției de Oncologie de la Alexandria. Bani care se duc pe făraș, în timp ce bolnavii terminali ai județului se chinuie să trăiască cu zeamă și medicamente puține și slabe. Până la urmă, despre asta e nedreptatea. Despre asta e revolta. Despre comparația unei clădiri de baron cu o clădire de interes public, în care prima are întâietate din toate punctele de vedere.
