Instanța a decis în procesul “finii lui Drăgușin” versus Ziarul Liber în Teleorman: “Relația personală dintre reclamanți și Primar s-a suprapus cu anumite împrejurări de fapt legate de cariera și afacerile familiei reclamanților”

în Actualitatea politică

Carmen Dumitrescu

Cristina și Octavian Teodorescu, finii primarului Drăgușin, au constituit subiectul mai multor articole publicate și documentate de Ziarul Liber în Teleorman, care a remarcat, prin jurnaliștii lui, faptul că personajele în cauză s-au îngrășat vreme de mai mulți ani din bani publici. Pe de o parte, fina Cristina e polițist local responsabil de comunicarea publică a Primăriei Alexandria și a PSD Teleorman, iar finul Octavian e angajat într-un serviciu subordonat instituției conduse de Drăgușin, dar și fericitul posesor al unei societăți comerciale, care înghite bani publici prin contracte cu statul. Statul fiind aceeași instituție publică, la cârma căreia se află celebrul naș. Povestea a generat multă revoltă la nivelul opiniei publice teleormănene, și pe bună dreptate, căci nu e nimic mai de prost gust decât să-ți faci finii bogați și șefi pe plantație, în virtutea simplului fapt că știu să te flateze atunci când îți scade încrederea în propriile forțe. Revolta publică a oamenilor din județ i-a determinat pe cei doi fini să-și dorească răzbunare. Și pe cine se puteau răzbuna mai consistent decât pe ziarul Liber în Teleorman, care a avut curajul să spună adevărul? De aceea, finii lui Drăgușin au trecut la acțiune în instanță și au solicitat ziarului plata sumei de 30.000 de lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat în capul lor de adevăr. Apoi s-au răzgândit și au cerut 120.000 de lei.

Instanța s-a pronunțat în favoarea Ziarului Liber în Teleorman, motivând decizia într-o manieră extrem de corectă. Redăm, în cele ce urmează, principalele motive care au determinat judecătorul să se pronunțe în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a finilor primarului Victor Drăgușin.

“Instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, neputându-se susține cu temei că informațiile prezentate în articolele apărute în publicația www.liberinteleorman.ro sunt absolut nereale și au avut ca scop discreditarea reclamanților, afectarea onoarei, demnității și imaginii acestora, întrucât faptele prezentate s-au dovedit că au o bază factuală suficientă pentru a fi aduse la cunoștința cetățenilor, informația fiind un drept fundamental al cetățeanului și evidențiată în art.9 din CEDO, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu caracter de principiu că ziariștii nu trebuie să fie obligați să dovedeasca întotdeauna adevărul afirmațiilor publicate atunci când acționează cu bună credință, bazându-se pe informații credibile, situație pe care o regăsim și în cauza de față. Contrar susținerilor reclamanților, instanța apreciază că pârâtele nu au acționat cu rea-credință, în scopul discreditării acestora, ci demersul jurnalistic a constat în verificarea modalității de cheltuire a banilor publici, aspect de interes public care interesează comunitatea din care părțile fac parte, termenii uzitați în conținutul articolelor fiind necesari pentru transmiterea mesajului critic.”

Relația dintre nași și fini nu a fost contestată, și nici faptul că în contextul acestor relații personale, reclamanta este angajată în funcția de polițist local sub autoritatea primarului (nașul său) și mai ales cu faptul că reclamantul deține o societate comercială care a avut relații contractuale cu Primaria în urma cărora a încasat anumite sume de bani, aspecte dovedite și necontestate de reclamanți. Or, în aceste condiții, ținând seama de faptul că relația personală dintre reclamanți și Primar s-a suprapus cu anumite împrejurări de fapt legate de cariera și afacerile familiei reclamanților, a fost justificată suspiciunea pârâtelor în legătură cu modalitatea în care au evoluat atât cariera cât și afacerile familiei reclamanților, aspecte de interes public ce vizează cheltuirea banilor publici. În acest context, instanța consideră că este rezonabil ca reclamanții să își asume o anumită expunere publică la critici atât timp cât aceștia au au o relație presonală cu Primarul, unul dintre ei deține o funcție publică – polițist local în cadrul Primăriei conduse chiar de nașul sau și sub autoritatea acestuia, iar celălalt deține o societate comercială care a avut relații de afaceri cu Primaria condusă tot de nașul său.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*