În pragul primăverii, buricul județului Teleorman și-a pus straiele roșii de bazar

în Actualitatea politică/Cultură

Carmen Dumitrescu

Județul Teleorman, Alexandria, anul 2019, luna februarie, Centrul Pietonal. Pentru locuitorii județului, acest loc este unul simbolic. Este centrul vechi al reședinței județului Teleorman, care purta, la momentul înființării orașului, numele regelui Carol I. Construit din mozaic veneţian cu spărturi de marmură triunghiulară, personalizat cu simboluri agrare specifice judeţului Teleorman, centrul pietonal ar trebui să aibă un aspect îngrijit și, de ce nu, european. Ce găsim astăzi pe centrul pietonal al Alexandriei? Zeci de tarabe acoperite cu material protector de culoare roșie, mii de articole decorative fără valoare, estimate însă la prețuri semnificative de către comercianții care au închiriat spațiul, dar și o populație pestriță care nici măcar n-are idee despre istoria pe care o calcă în picioare.

Evident, nici autoritățile locale nu dau dovadă de prea multă cunoaștere și, mai ales, de respect în fața istoriei locului, permițând ca activități comerciale să se desfășoare în stil de bazar exact în locul-simbol al capitalei de județ. Despre păstrarea curățeniei pe centrul Alexandriei nici nu mai poate fi vorba, în condițiile date. Dar putem vorbi, în context, și despre fundalul sonor constant, asigurat de boxele cumpărate de primărie din bani publici, în cea mai profundă tradiție comunistă.

Oamenii locului, însă, nu par deloc deranjați de felul în care arată centrul simbolic al județului Teleorman. Unii sunt chiar încântați de atmosfera de bazar și de posibilitatea de a achiziționa mărțișoare la prețuri de mall. Căci nu degeaba Târgul de Primăvară de la Alexandria este atât de vânat de comercianți. Dar alții, mai în vârstă, simt fără drept de apel durerea de a vedea istoria călcată în picioare și acoperită cu tarabe, în ritmuri manelistice, de primăvară.

Pietonalul Alexandriei nu este doar un spaţiu de tranzit pentru localnici. El este locul simbolic în care ei se întâlnesc, socializează, se plimbă, îşi scot copiii la aer. De aceea, felul în care el arată devine un fel de reper în conştiinţa celor mulţi, care simt degradarea ca pe o stare de fapt şi ca pe o caracteristică a oraşului de care ei se simt ataşaţi. Sunt ani întregi de când municipalitatea promite o reabilitare totală a acestui spaţiu, dar proiectul e prea costisitor pentru a fi realizat din banii comunităţii. 

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*