În dialog cu Dacian Cioloș: “Tema aceasta foarte exploatată a străinului care ne fură țara rezonează cu frica moștenită din comunism ”

în Actualitatea politică/Administratie

De fiecare dată când ajunge în Teleorman, lui Dacian Cioloș i se reproșează că e străin și că vrea să vândă țara. Reproșurile de acest fel nu vin, însă, niciodată frontal. Ele se aud clar doar după ce omul politic întoarce spatele și-și vede mai departe de drumul lui. Atunci încep comentariile legate de străinul mascat în român care vine să fure bogățiile nemăsurate ale Teleormanului, de care Dragnea și gașca lui au avut atâta grijă în ultimul deceniu. Despre străini și despre țara furată am vorbit cu Dacian Cioloș, încercând să aflăm dacă doar în Teleorman i se întâmplă să fie catalogat astfel sau se întâlnește cu situația aceasta și în alte locuri din țară. Astfel am aflat că frica de străin e specifică mai ales sudului României, iar presiunea a rămas singura metodă funcțională prin care corupția se perpetuează în țară.

Reporter: Faptul că veniți în Teleorman ori de câte ori aveți timp are legătură cu o dorință reală de a sprijini acest județ sau e o simplă strategie de imagine, știind că județul Teleorman este un punct fierbinte al României actuale?

Dacian Cioloș: Din păcate, lucrurile nu se văd decât atunci când punem lumină pe ele. Și ăsta e unul dintre motive: să punem lumină pe niște lucruri, ca să le vedem așa cum sunt. Nu cum ne povestesc alții. Sunt tot felul de legende despre Teleorman. Eu, împreună cu ai mei colegi, vreau să arătăm că sunt oameni normali în județ, care au așteptări normale. Sunt situații dificile. Nu doar în Teleorman, ci și în alte locuri din țară. Dar cum s-a vorbit foarte mult despre Teleorman în ultimul timp din cauza unor personaje, cred că e important să începem să aratăm că județul acesta nu aparține cuiva. Nu aparține unei persoane. Un județ nu trebuie să aparțină cuiva și oamenii nu trebuie să se simtă ca aparținând cuiva. E important și în Teleorman, și în alte părți din țară, ca oamenii să-și ia viața în propriile mâini. Unii o să poată să facă asta mai repede, alții un pic mai târziu. Unii au nevoie doar de curaj, alții pornesc de la situații mai dificile. Dar e important ca ei să înțeleagă că sunt soluții pentru toți. Eu de asta vin în Teleorman: să putem constata realitățile, să arătăm că județul ăsta e al României, nu al cuiva anume, să cunosc așteptările oamenilor, chiar dacă unii au convingeri deja foarte profunde. Mulți au plecat în străinătate, să nu mai facă zgomot aici și noi le spunem acelor oameni să se întoarcă și să rămână aici, să ne dea și nouă o mână de ajutor. Pentru că sunt multe lucruri care pot fi făcute.

R. Ați fost în Teleorman și înainte de 26 mai. Ați fost și după această dată.

D.C. Și o să mai vin în Teleorman. Chiar am discutat cu colegii de la PLUS, care mi-au solicitat să deschid și în Teleorman un birou europarlamentar. O să caut soluția ca să fac lucrul acesta, să pot să vin mai des și să vorbim despre ceea ce poate fi făcut.

R. Și revin la întrebare. Ați fost, deci în Teleorman și înainte, și după momentul încarcerării lui Dragnea. Vi se pare că s-a schimbat ceva între timp?

D.C. Nu e cazul să ne bucurăm de necazul unui om, indiferent de motivele pentru care a ajuns acolo și de aia n-aș lua asta ca referință.

R. Păi aici multora le era frică de el. Adică nu e vorba de bucurie, ci că a dispărut o cauză a presiunii.

D.C.: Sigur. Eu cred, însă, că frica dispăruse dinainte. Și asta s-a dovedit la alegerile europarlamentare. Dacă nu mă înșel, alianța USR-PLUS a ajuns la 16%. Deci asta arată că sunt foarte mulți oameni cărora nu le e teamă. Eu, oricum, am fost în Teleorman ca să ascult oamenii. Sunt foarte mulți oameni care oricum nu mai vor să audă promisiuni. Dar noi venim în Teleorman să discutăm cu ei. Așa cum s-a reușit schimbarea în alte locuri din țară, așa vom reuși și în Teleorman, când vom avea puterea de decizie. Dar avem nevoie de oameni acolo, la nivel local. Noi vrem ca la anul, la locale, să avem cât  mai mulți oameni care să vrea să candideze în diferite funcții de răspundere la nivel local, oameni care până acum au stat deoparte, unii dintre ei din timiditate, alții pentru că au fost intimidați. M-a surprins de pildă să aflu în Teleorman despre violențe fizice din partea unor așa-ziși primari, care pentru a-și dovedi forța și puterea nu fac canalizare și apă curentă, ci dau cu pumnul.

R. De fiecare dată când veniți în vizite prin Teleorman, mulți oameni de aici spun că sunteți străin, că numele în sine e o problemă, că nu sună românește. Vi se întâmplă și în alte județe asta sau e doar o chestiune specifică?

D.C. Da. Au mai fost reacții de felul acesta, mai ales în sud. Dar în mod suprinzător, oamenii vorbesc pe la colțuri. Când îi abordez direct, nu mai zic nimic despre asta. Dacă chiar ar crede asta și ar fi curioși, cred că ar putea să vină să mă întrebe direct. Am avut situații în campania pentru europarlamentare când oamenii au venit și m-au întrebat: “De ce ați vândut Portul Contanța la olandezi?” Și îi întrebam de unde știu ei chestiile astea și ziceau că de la televizor. Și atunci, împreună cu ei, verificam. Și după o discuție de câteva minute, ajungeau și ei la concluzia că au auzit și au crezut minciuni. Dar cel puțin întrebau. Și își clarificau lucrurile. Atunci când se rostește treaba asta ca un slogan, așa se întâmplă. Sunt și în Teleorman oameni care nu cred neapărat ce aud, dar auzind aceeași poveste în mod repetat, o spun și ei mai departe. Li s-a inoculat ura, Ii s-au spus minciuni despre mine, iar ei le repetă. Totuși, ei simt că e ceva în neregulă, pentru că nu vin să abordeze frontal subiectul.

R. De ce tema asta a străinului este atât de exploatată de propagandă?

D.C.: E o temă care a fost cultivată încă de pe vremea comunismului, că vin străinii și ne fură țara. Și e o temă care rezonează foarte bine cu frica. La fel, sunt foarte multe lucruri rele care se întâmplă în România pentru că oamenilor le e teamă să spună. Eu nu cred că oamenii n-au văzut că în România sunt zone în care poliția și procurorii nu-și fac bine treaba. Dar oamenii nu au curajul să spună. Noi am ajuns ca în România, unor cetățeni să le fie teamă de autoritățile care ar trebui să aibă grijă de ei. E întoarsă lumea pe dos! Povestea cu străinul rezonează bine cu teama. Ne e frică să votăm cu ăsta, pentru că e vândut străinilor. Vin străinii și ne fură portul Constanța. Eu o să-mi folosesc credibilitatea și în Germania, și în Franța, și la Bruxelles, și oriunde ca să arăt că în România există competență și potențial. Voi rămâne în România și n-o să mă iau după genul ăsta de povești. Și eu am învățat că perseverența în lucrurile bune aduce rezultate.

Jurnalist de investigație și autor. Co-fondator al publicației Liber în Teleorman, corespondent Europa FM, colaborator al mai multor site-uri de știri. Absolventă a programului pentru jurnaliști de investigație “Edward R. Murrow”, finanțat de guvernul SUA. Specializare în Fact-Checking la Poynter Institute, Florida. Autoarea a cinci cărți de beletristică, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind romanul Cei Care Nu Mint.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*